Acolo nu va fi noapte. Și nu vor mai avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Și vor împărăți în vecii vecilor. Apocalipsa 22:5
Lampa este un accesoriu indispensabil în condițiile în care nu avem lumină suficientă. Ea ne ajută să vedem calea și condițiile din jur. Oricum, este o diferență majoră dintre lumina lămpii și lumina zilei. În condițiile lumii răscumpărate din păcat, lampa devine inutilă pentru că lumina naturală a lui Dumnezeu umple întreaga existență a celor răscumpărați de Domnul. Dacă în Eden a fost o seară și o dimineață, adică o noapte de odihnă, în condițiile lumii răscumpărate, odihna însăși va atinge o valoare supremă, dar nu va mai fi nevoie de o altă sursă de lumină în afară de Dumnezeu.
Cât de dependent sunt acum de corpurile de iluminat pentru a-mi face viața posibilă în condiții acceptabile? Cum ar fi viața fără lumina artificială? Cum îmi imaginez saltul de la condițiile actuale, destul de bine luminate de lumina artificială de pe stradă și de acasă, la condițiile viitoare unde absolut peste tot întunericul va face loc luminii care vine de la Dumnezeu? În condițiile prezente, cât de importantă este o lampă de calitate? În sens spiritual, viața mea poate fi o lumină pe cărarea altora? Cum aș descrie lumina lămpii mele pe cărarea semenilor?
Imagine de Lars Nissen de la Pixabay
