Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu, ca loc de ședere împărătească, prin puterea bogăției mele și prin slava măreției mele? Daniel 4:30
În sens general, aceste cuvinte de laudă de sine ale lui Nebucadnețar pot fi considerate legitime și uzuale, dar s-a dovedit că în sens special, ele erau ifose. Ifosele sunt pretenții neîntemeiate. În cazul împăratului Babilonului, laudele sale de sine nu erau întemeiate, din moment ce odată cu tălmăcirea visului său tulburător de mai înainte, a primit și explicația că Dumnezeu din cer este cel care ridică și coboară pe împărații pământului. Din cauza depășirii încrederii în sine, Nebucadnețar a trebuit să treacă printr-o binemeritată școală a umilinței.
Am și eu lucruri cu care nu ar trebui să mă laud prea tare, din moment ce meritele nu sunt în întregime numai ale mele, sau am uitat că Dumnezeu este Cel care ridică și-i coboară pe fiii oamenilor? Cum pot rămâne la modelul de modestie și încredere în sine care să mă ajute să funcționez bine și eficient în rolul și poziția în care Dumnezeu m-a așezat spre slava Sa și binele semenilor mei? Când văd ifosele celor apropiați ai mei, cum aș putea să-i ajut cel mai bine să nu-și depășească măsura și să nu fie nevoie de experiențe neplăcute pentru redresare?
