Unii din sinagoga numită a Izbăviților, a Cirinenilor și Alexandrinilor, împreună cu niște iudei din Cilicia și din Asia au început o ceartă de vorbe cu Ștefan. Faptele apostolilor 6:9
Când părerile sunt diferite, o gâlceavă nu este greu de stârnit. Spiritele se încălzesc, replicile încep să se încrucișeze și atmosfera se încinge. Nu lipsește mult ca duelul cuvintelor să degenereze în violență verbală și chiar violență fizică. În cazul disputei teologice din textul de mai sus violența a ajuns la maxim culminând cu omorârea lui Ștefan cu pietre. Duhurile răutății care iau repede în stăpânire spiritele oamenilor conduc în mod sigur la pierderi mari, poate ireparabile. Îngerii buni nu sunt departe și pot transforma aparenta pierdere în câștig imens, cum a fost convertirea lui Saul din Tars.
Cum procedez atunci când îmi dau seama că lucrurile pot degenera în ceartă și ostilitate? Sunt absolut interzise schimburile de idei contradictorii asupra unui subiect controversat aflat în discuție? Care ar fi avantajele unei dezbateri curajoase între combatanți dispuși să accepte păreri diferite sau divergente? Pot fi sigur că numai eu am dreptate? Aș putea adopta și păreri noi care se impun de la sine prin logica și acuratețea argumentelor? Cum pot menține discuția la un nivel funcțional, fără să degenereze în ciorovăială ieftină și inutilă?
