Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Și-a pus mâna dreaptă peste mine și a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă. Apocalipsa 1:17
Ioan a fost fascinat de imaginea Învățătorului său aflat acum în stare sublimă. În urmă cu șaizeci de ani, împreună cu ceilalți ucenici, a rămas pe gânduri văzându-L înălțându-Se la cer. În timpul celor trei ani și jumătate cât au fost împreună, Ioan a descoperit permanent trăsături de caracter și valori personale ale Maestrului care i-au dat o stare permanentă de admirație și încântare. Acum, pe Patmosul dezolant și pustiu, apariția lui Isus l-a impresionat cum nu se mai întâmplase niciodată până atunci. Și noile descoperiri erau abia la început.
Dacă aș avea o întâlnire de gradul trei cu Isus, așa ca Ioan pe Patmos, care ar fi reacția mea de uimire și admirație? Cât aș rămâne fără cuvinte din cauza măreției Lui și ce cuvinte I-aș spune când îmi va reveni graiul? Poate că ar trebui să exersez diferite scenarii de acest gen, ca un program de pregătire în vederea marii întâlniri despre care sunt încredințat că este mai aproape ca oricând. Cum aș putea să mă familiarizez și mai bine cu El încă de pe acum, pentru a mă asigura că întâlnirea noastră în slavă va decurge fără surprize neplăcute?
