Țara și-a ținut Sabatele ei și s-a odihnit tot timpul cât a fost pustiită, până la împlinirea celor șaptezeci de ani. 2 Cronici 36:21
Este interesant că scriitorul cronicilor lui Israel și Iuda asimilează perioada celor șaptezeci de ani ai captivității babiloniene ca pe o meritată odihnă a țării promise în care însăși sărbătorile au beneficiat de repaus și refacere. Captivitatea este departe de a fi o experiență plăcută pentru o țară și pentru locuitorii ei sau pentru experiența ei culturală și religioasă. Activitatea regulată de la Templu a fost întreruptă în tot timpul captivității și mai mult decât atât, Templu însuși s-a odihnit în ruină și uitare. Dumnezeu poate transforma optica în care privim lucrurile și perioadele dificile pot deveni binecuvântări și surse de bucurie, precum și ocazii de dezvoltare.
Dacă uneori în viața mea pot fi perioade de restriște și jale, un fel de captivitate aparentă datorită unor situații legate de sănătate sau alt impediment major în care libertatea de mișcare și de activitate este restrânsă, ce domenii din viața mea pot progresa totuși și fructifica impedimentul? Cum ar putea o boală sau o pierdere materială să mă ajute să-mi reformulez prioritățile sau obiectivele? Cum îmi pot administra cel mai bine timpul disponibil în perioada de imposibilitate de exercitare a responsabilităților obișnuite? Ar putea avea de câștigat credința, mea în Dumnezeu?
