Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură și clipa plecării mele este aproape. 2 Timotei 4:6
În dicționare, sensul principal al bănuielii este pozitiv, sinonim cu intuiția, presimțirea, prezumția și supoziția. Apostolul Pavel bănuia că de data aceasta Nero nu avea să-l mai păsuiască și prevedea care avea să fie finalul detenției sale de a doua oară în închisoarea romană. Această bănuială l-a determinat să-și examineze nivelul de pregătire și a constata că lucrurile erau în ordine. Nu numai că plecarea sa era iminentă și inevitabilă, dar aceasta era percepută ca o eliberare și un apogeu al alergării sale pe calea credinței. Cât privește finalul veșnic, apostolul are siguranță mai mult decât bănuială, sau doar o simplă impresie. El știa în Cine a crezut.
De câte ori s-a dovedit că bănuiala mea a fost îndreptățită și confirmată? Chiar toate supozițiile mele au fost întemeiate? Cum mă pot feri să nu devin bănuitor și suspicios peste măsură și astfel simțământul meu de prevedere să nu se transforme într-o suferință inutilă și păgubitoare? Cum pot combina bănuiala și suspiciunea cu siguranța și încrederea pentru a avea o perspectivă echilibrată asupra vieții cu aspectele ei nebănuite și surprinzătoare? De unde se alimentează prezumția mea de nevinovăție cu privire la bunele intenții ale celor din jur?
