9 decembrie – Țintă

Ținta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun și dintr-o credință neprefăcută. 1 Timotei 1:5

Ținta este un dispozitiv simplu, așezat la vedere, spre care se îndreaptă tirul trăgătorului, în dorința lui de a avea cât mai multe lovituri precise și cu punctaj mare. Ținta are o grilă de evaluare a loviturilor și de departajare a lor. Cu cât este mai spre centru lovitura, cu atât este mai valoroasă.

Atunci când nu are o țintă, trăgătorul trebuie să își caute una. Rareori se întâmplă să tragă la întâmplare, dar atunci acest lucru îl face să se simtă dezorientat.

Când vorbim despre Legea lui Dumnezeu, să notăm faptul că avem și noi nevoie de o țintă, pentru a nu trăi în confuzie. Avem nevoie de un răspuns la întrebarea: „De ce fac sau nu fac ce scrie în Legea lui Dumnezeu?” Și există mai multe răspunsuri. În primul rând este acela că vrem o imagine publică de om spiritual și credincios; în al doilea rând, că ne dorim respectul și favoarea celorlalți. O altă variantă de răspuns ar fi dorința de a ne califica la mântuirea de la Dumnezeu.

Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: „Fac sau nu fac ce scrie în Lege pentru că Îl iubesc pe Dumnezeu și îi iubesc pe oameni!”

Pavel spune că numai dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun și o credință neprefăcută se poate naște un asemenea răspuns. Toate aceste condiții constituie alegeri personale izvorâte din discernământ spiritual.

Iubirea lui Dumnezeu, care poate fi primită la cerere, mă va călăuzi să ating ținta pusă de Isus.

De ce țin Sabatul și nu mănânc carne de porc? De ce fac sau nu fac anumite lucruri stipulate în Cele Zece Porunci?

Materialul face parte din devoționalul  ”Sensuri și contra-sensuri” de Ion Buciuman

Versiunea audio: Țintă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *