366 – Uitare

El va avea iarăși milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre și va arunca în fundul mării toate păcatele lor. Mica 7:19

Memoria și uitarea lui Dumnezeu sunt pe măsura superiorității Sale divine. Aducerea aminte din partea lui Dumnezeu este impecabilă, fără mistificări și fără lapsusuri specifice memoriei umane. Iertarea și uitarea Sa sunt desăvârșite. Când iartă ceva sau pe cineva, Dumnezeu aruncă lucrurile iertate în fundul mării, care devine Marea uitării. El nici nu mai permite altcuiva să mai scoată la lumină ceea ce El a clasat pentru a fi supus uitării.

Există totuși o excepție în ceea ce privește uitarea divină. Atunci când păcătosul iertat se răzgândește și se întoarce la păcatele sale dintâi, efectele pocăinței sale anterioare se șterg și el trebuie să stea din nou în fața răspunderii pentru relele săvârșite. În cartea prorocului Ezechiel Domnul spune: „Când zic celui neprihănit că va trăi negreșit, dacă se încrede în neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita și el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvârșit-o.” (Ezechiel 33:13)

Dacă în toate privințele Dumnezeu este modelul și sursa noastră de inspirație, atunci și iertarea și uitarea noastră trebuie să urmeze parcursul divin. Cu toții știm că omenește acest lucru este practic imposibil. Este imposibil să nu ne aducem aminte cine au fost cândva frații și surorile care populează acum biserica. Numai puterea Duhului lui Dumnezeu revărsată în suflet ne poate ajuta să iertăm și să uităm la fel ca Dumnezeu.

Doamne, îți mulțumesc pentru felul în care ierți și uiți nelegiuirile mele. Învață-mă și pe mine să iert și să uit la fel. Amin!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *