327 – Narcoză

 Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat în vârful unui catarg. „M-a lovit, dar nu mă doare! M-a bătut, dar nu simt nimic!” Proverbele 23:34, 35

Biblia în general și Proverbele în special au ceva foarte serios de spus cu privire la intoxicația cu substanțe, mai ales atunci când acest lucru se produce din proprie inițiativă și cu bună știință.

Doi fii ai lui Aaron au intrat în slujbă în stare de ebrietate. Li se părea că au mai mult curaj și o stare sufletească de veselie care îi făcea mai interesanți, dar acest lucru era de fapt o cursă cumplită a diavolului. Sub influența narcoticului, percepțiile, judecata și deciziile au început să dea eroare. Una dintre cele mai grave era eroarea de natură morală care îi făcea incapabili de a mai distinge sacrul de profan și binele de rău. În munca lor cu simbolurile sfinte erorile de acest gen sunt fatale. Nu a lipsit mult până când lucrurile să degenereze cumplit.

Ca niște oameni culcați în mijlocul mării pe vârful unui catarg, Nadab și Abihu au început să delireze, plutind într-o lume paralelă și făcând lucrurile mai mult pe dos decât așa cum se cuvenea în postul datoriei lor. Când focul de pe altar a avut nevoie de o intervenție din partea lor, erau destul de  înstrăinați de realitate pentru a mai aprecia că nu orice flacără putea fi folosită pentru arderea sfântă. În clipa următoare accidentul de muncă a produs două victime. De fapt alcoolul a condus la acest dezastru.

Doamne, nu-mi lăsa curiozitatea să hoinărească așa de departe încât în templul trupului pe care mi l-ai încredințat spre slujire să fie aduse lucruri care ar putea tulbura discernământul meu spiritual până acolo încât să încurc lucrurile sfinte. Vreau să Te slujesc în puritate și abstinență sfântă. Amin!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *