290 – Hangiu

A doua zi când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului și i-a zis: „Ai grijă de el și orice vei mai cheltui, îți voi da înapoi la întoarcere.” Luca 10:35

Hangiul este o persoană specializată în confortul și asigurarea condițiilor optime pentru clienții care plătesc bine. Dar aici avem un caz atipic de îngrijire a cuiva care nu aduce profit, un sărman proscris lovit de soartă și de răufăcători, recuperat cu riscuri și cu sacrificiu de un samaritean sensibil și plin de compasiune. Dar chiar și această grijă nu este pe degeaba și nici fără fonduri drept avans. Acest lucru presupune un decont, iar decontul are rigorile lui.

Imaginea biblică a samariteanului milos ne oferă ocazia de a ne identifica pe rând cu fiecare dintre personajele prezentate. Să rămânem însă la job-ul hangiului. În acest rol ne putem identifica vrând-nevrând. În acest rol suntem identificați de către Evanghelie și de către cer. Nu este de lepădat ci poate chiar mai important rolul samariteanului, dar topicul ne oferă ocazia analizei statutului de gazdă a celor recuperați de alții și încredințați nouă spre îngrijire. Biserica și noi, membri, eu suntem în această ipostază în relația cu cei pe care Dumnezeu îi aduce între noi.

Dacă ne uităm atenți la oamenii bisericii noastre nu putem să nu observăm rănile adânci pe care le poartă din cauza jafului la care au fost supuși de arhivrăjmașul. Când ne apropiem de ei trebuie să fim atenți unde îi atingem pentru a nu le provoca dureri suplimentare. Ei au nevoie să le schimbăm periodic pansamentele, eventual o dată pe săptămână, la biserică unde îi putem întâlni și stăm aproape de ei.

Unii dintre ei au coșmaruri sau se află în șoc post traumatic și au nevoie să-i ținem de mână sau să-i îmbrățișăm cu dragoste și căldură pentru a le restabili liniștea sufletească și încrederea în ei înșiși și în cei din jur, în primul rând din biserică.  Vindecarea este lucrarea lui Dumnezeu dar îngrijirea este partea noastră și aici munca necalificată poate face mai multe pierderi decât foloase, deci avem nevoie să învățăm continuu arta și tehnica îngrijirii celor în suferință. Cartea Samariteanului ne stă la dispoziție, dar trebuie studiată cu râvnă și cu rugăciune. Viața de credință este o navetă continuă între Carte și patul fratelui aflat în suferință.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *