275 – Vag

Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi și nu mai putea să vadă. 1 Samuel 3:2

Degenerarea organelor de simț este inevitabilă odată cu trecerea timpului și îmbătrânirea. Eli nu a făcut excepție. Ochii săi au început să perceapă tot mai neclar lucrurile din jur, ca să nu mai vorbim de discernământul său spiritual. Nu suntem în poziția în care să emitem judecăți de valoare, constatăm doar, împreună cu Samuel că vederea lui Eli este tot mai slabă, iar percepția îi redă o imagine a realității tot mai vagă.

La vindecarea unui orb din Betsaida (Marcu 8:22) faza intermediară de tratament i-a redat omului doar o vedere vagă. El vedea niște oameni mergând dar i se părea că sunt niște copaci. După o nouă serie de manevre, vederea sa a devenit normală.

Ambiguitatea nu se manifestă numai în lumea simțurilor ci și în experiența cunoașterii, în general. Ceea ce putem considera la un moment dat ca fiind adevărul total, ultim și absolut nu este decât o înțelegere foarte vagă a realității. Nu degeaba Laodiceea este diagnosticată cu o anumită formă de miopie, mai ales în ce privește imaginea de sine. Recunoașterea miopiei laodiceene ar fi primul pas pentru dobândirea (nu am spus redobândirea pentru că laodiceeanul nu a avut niciodată o vedere perfectă) vederii. Nu este de mirare că numai Duhul poate aduce această vindecare, Duhul de care avem nevoie permanentă, Duh de care depinde supraviețuirea noastră spirituală. Iată de ce îi place lui Dumnezeu să audă de la noi rugăciuni de implorare să primim Acest Alt Mângâietor care să rămână cu noi în veac și care să ne vindece de ambiguitatea noastră cea de toate zilele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *