Să mergem dincolo de minimul minim în rugăciune

de Nathaniel Oregon

În ultima vreme am cerut lui Dumnezeu să învețe biserica că rugăciunea înseamnă lucrare! De ce? ai putea întreba. Biserica noastră a încercat multe metode diferite de a ajunge la oameni, cu un succes minim. Cred că majoritatea oamenilor ar admite că este ușor să ne descurajăm atunci când nu vedem roade ale muncii noastre, chiar și după câțiva ani. S-ar putea să simțim că este cazul să renunțăm la ideea de evanghelizare.

Am experimentat acest lucru la biserica noastră din Tecumseh, Michigan. Nouăzeci la sută dintre membrii noștri activi au trecut de vârsta de pensionare. Și, deși am încercat diverse eforturi evanghelistice în trecut, nu am avut multe rezultate până de curând. Cu toate acestea, în ultima lună, participarea medie s-a dublat. Am avut mai mulți invitați și vizitatori în ultimele două luni decât am avut în toată perioada petrecută aici. Iată cum a lucrat Dumnezeu.

Odată cu scăderea numărului, membrii noștri erau îngrijorați că, dacă nu se întâmplă ceva drastic, biserica va trebui să se închidă în curând. Le-am împărtășit că ar trebui să ne concentrăm pe rugăciune și să vedem ce poate face Dumnezeu pentru noi. Le-am împărtășit ceea ce văzusem într-o altă biserică pe care o păstorisem, care pusese un accent deosebit pe rugăciune. Dumnezeu a dublat prezența săptămânală; în câteva săptămâni, mai mult decât s-a triplat.

Pentru început, pentru un întreg trimestru ne-am rugat doar, în timpul întâlnirii de rugăciune. Ne rugam ca Dumnezeu să crească biserica noastră și să ajungă la membrii noștri inactivi. De asemenea, am încercat în mod activ să ne conectăm cu foști membri. Am planificat o săptămână de rugăciune concentrându-ne pe a ne ruga în mod specific pentru biserica noastră. Am mai avut săptămâni de rugăciune înainte la biserica noastră, dar a fost un vorbitor invitat care făcea prezentări și nu petreceam prea mult timp rugându-ne împreună. Dar în timpul acestei săptămâni de rugăciune, ne-am rugat.

Pentru a-i încuraja pe membrii noștri să meargă mai profund  în viața personală de rugăciune, am distribuit o carte numită Îndrăznește să ceri mai mult: soluții divine pentru rugăciuni ascultate. De asemenea, am început să ne rugăm în Sabat după-amiază, imediat după încheierea serviciului divin. Uneori ne rugam în formatul rugăciunii unite (Zece zile de rugăciune); alteori, ne rugam în timp ce mergeam de șapte ori în jurul bisericii.

Ne-am rugat ca Dumnezeu să dărâme zidurile spirituale care împiedică oamenii să vină la biserică. Ne-am rugat ca vecinii noștri să ne observe și să ne contacteze. Ne-am rugat pentru centrul nostru comunitar (care are o sală de gimnastică), ca să fie observat și să existe oameni care să dorească să-l închirieze pentru a ne ajuta să plătim utilitățile. Ne-am rugat ca să vină la biserică familii cu copii. Ne-am rugat în fiecare cameră și în fiecare zonă a bisericii și a centrului comunitar.

Săptămâna de rugăciune a început duminică și s-a încheiat în Sabat, cu sesiuni de rugăciune la 7 dimineața și la 7 seara. Le-am oferit membrilor opțiunea de a veni  la oricare dintre ele,  care ar fi fost potrivită cu programul lor. În Sabat ne-am rugat împreună numai la prânz după  încheierea serviciului divin.

Am continuat să ne rugăm în după-amiezile zilei de Sabat, lucru care ne-a dus la o noapte de rugăciune, vineri seara. În dimineața de după noaptea de rugăciune, un prezbiter a venit la biserică și erau 38 de oameni acolo. El a spus că i-au dat lacrimile când a văzut cum lucra Dumnezeu, aducând viață în biserica noastră ca răspuns la  rugăciune. Dumnezeu a răspuns rugăciunilor noastre și încă ne răspunde la rugăciuni. O familie tânără cu trei copii a venit la biserică, toți împreună pentru prima dată. Am putut să programez studii biblice cu ei.

În timp ce mă rugam pentru această familie, un alt nume îmi tot ieșea din gură și a tot trebuit să mă corectez. După ce am făcut asta de mai multe ori, L-am întrebat în sfârșit pe Domnul cui aparține celălalt nume. El mi-a adus aminte de cineva care obișnuia să participe la biserică. Acest bărbat participase doar ocazional din cauza problemelor de la serviciu. Am început să mă rog pentru el și, după câteva săptămâni, m-a sunat, spunând că dorește să se întoarcă la biserică. El a venit la biserică în Sabatul următor.

Un alt răspuns la rugăciune a fost în Sabatul de după prima noastră noapte de rugăciune.  Pe când eram afară, în spatele bisericii, am văzut în curtea vecină un bărbat pe care nu-l cunoscusem. El nu era niciodată afară când eram eu acolo. Am decis să trec pe la el și să mă prezint, dar înainte să ajung prea departe, a venit el să se prezinte. A început să ne spună că a fost crescut luteran, dar nu mai participă acolo din două motive: ei nu predică din Biblie și nu mai cântă din cartea de imnuri.

A continuat, povestindu-ne că tocmai îi spunea nepotului său că evreii și adventiștii de ziua a șaptea se închină în ziua potrivită, Sabatul. El ne-a spus: „Le spun tuturor asta! Când sunt în oraș, le spun oamenilor despre asta. ” I-am oferit carte Tragedia Veacurilor și el a cerut încă cinci exemplare pentru a le da membrilor familiei sale.

Este uimitor cum, atunci când o biserică se unește pentru a se ruga și trece dincolo de minimul minim, Dumnezeu răspunde în mod extraordinar! Am avut mai mulți invitați și ne-membri care au participat în ultimele două luni decât în ​​ultimii trei ani. Avem mai multe studii biblice personale în desfășurare cu oameni din zonă, decât am avut în ​​trecut și toate au început în timpul acestei perioade de rugăciune.

Rugăciunea trebuie să fie forța motrice în tot ceea ce facem în viața noastră personală și în viața bisericii. Nu doar un gând secundar, ci o forță motrice! Trebuie să creștem mult viața noastră de rugăciune.

În prefața cărții Rugăciunea de Ellen G. White, găsim această afirmație: „Când cei ce alcătuiesc poporul lui Dumnezeu se vor ruga stăruitor și sincer atât personal, cât și împreună cu alții, Dumnezeu va răspunde. Lumea va simți impactul venirii Duhului Sfânt pentru a înzestra cu putere poporul Său. ”(p. 1).

Nathaniel Oregon păstorește un district cu două biserici din statul american Michigan. El și soția sa, April, au doi copii.

Traducere: Adina Păltineanu

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *