272 – Sacerdoțiu

Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri. Evrei 8:1

Ceea ce reprezintă caracteristica principală a preoției este rolul acesteia de a intermedia relația dintre om și Dumnezeu. Această poziție conferă preotului demnitate, autoritate și respect. Dar atunci când preotul este Dumnezeu lucrurile fac un salt calitativ sublim.

Dacă la oameni ajungerea la cei cu răspundere este guvernată de protocoale greoaie și formalități pe măsura poziției acestora în societate, la Marele nostru Preot procedura este simplă: ne îndreptăm mintea spre El și conexiunea se stabilește instantaneu, în timp real. Nu este nevoie să ne formulăm doleanțele și solicitările în scris și în prealabil. Putem vorbi în gând, El recepționează foarte bine mai ales mesajele involuntare care izvorăsc din statutul nostru de oameni neajutorați.

Principala funcție a sacerdoțiului divin este ispășirea păcatelor. Dacă Îi cerem Marelui nostru Preot în mod adecvat absolvirea de vina păcatelor noastre, El dispune nu doar de formula făcătoare de minuni a iertării ci și de mijloacele eficiente de a ne face curați de o asemenea calitate a purității sufletului încât nici exigența Sa divină nu mai găsește nimic necurat în noi. Este ca și când nu am fi păcătuit niciodată. Când Dumnezeu uită ceva nu o să ne mai reproșeze niciodată ceea ce a iertat.

Singurul risc este să întrerupem lanțul trofic al salvării. Avem nevoie permanent de iertare și ispășire pentru că suntem dependenți de El ca mlădița de butuc. Rugăciunea vameșului nu a fost rostită o singură dată cu efect permanent. A doua zi el a trebuit să se roage din nou: „Ai milă de mine, păcătosul!” Și tot așa până la sfârșitul vieți sale, dacă dorea să intre și să rămână în Împărăție.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *