Nu călătorim singuri

Atunci când fiecare cauciuc  pierde aer și face pană. . . Când mai sunt kilometri de parcurs în maratonul acestei zile, dar niciodată suficientă putere pentru a ajunge la linia de sosire. . . Ne întrebăm de ce cursa noastră este doar despre suferință și doar puțin despre bucurie.

În fața noastră – unii cu mult înaintea noastră – sunt toți cei cu o credință nemaipomenită, strălucitoare – atât de atractivă, atât de bine echipată, atât de sigură. Și ne imaginăm că așa este totdeauna cursa lor din cauza darurilor care nouă nu ni s-au dat. Se pare că ei respiră aerul cerului, în timp ce noi mergem gâfâind în această ceață de necazuri și descurajare.

Dar există Cineva care a călătorit pe toate drumurile noastre, care cunoaște drama unei pane de cauciuc și își amintește propriul Său Deal care Frânge Inima. „Acest Mare Preot al nostru înțelege slăbiciunile noastre, pentru că El s-a confruntat cu aceleași încercări ca și  noi, dar El nu a păcătuit” (Evrei 4:15). Și El este încă mulțumit să călătorească în ritmul nostru. Știe că oboseala și îndoielile nu înseamnă niciodată că suntem descalificați.

Căci „nu cei iuți aleargă, nu cei viteji câștigă războiul, nu cei înțelepți câștigă pâinea, nici cei pricepuți bogăția, nici cei învățați bunăvoința” (Eclesiastul 9:11).

Harul este împreună cu noi când călătorim, alergăm, mergem sau ne târâm. Nu există nici o bucățică de drum pe care să o parcurgem singuri vreodată.

Deci, rămâneți în har. -Bill Knott

Bill Knott – este redactor al revistei Adventist Review. Articolul a fost publicat în numărul din 09 aprilie 2021.

Traducere: Adina Păltineanu

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *