Voi Mă numiți Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt. Ioan 13:13
Una dintre cele mai importante competențe ale conducerii și conducătorului este capacitatea de a învăța pe alții. Numele sub care Hristos era recunoscut și apelat era acela de „Învățător” și se pare că Lui îi plăcea acest nume de respect și reverență.
Învățătorul este Cel care știe drumul și cunoaște riscurile și dificultățile umblării pe calea îngustă pe care o recomandă celor care Îl urmează. El explică și transmite cunoștințele necesare călătoriei spirituale. El exemplifică și încurajează pe ucenici să aplice lecțiile predate. Uneori folosește ilustrații, alteori comparații și parabole pentru a-i ajuta pe cursanți să se familiarizeze cu aspectele practice ale lucrării. La nevoie poate să aplice corecții și să ia atitudini ferme față de manifestări și comportamente neadecvate, dar o face într-o manieră absolut eficientă.
Activitatea didactică nu poate da rezultate de reușită sută la sută, pentru că procesul de învățare are o componentă subiectivă lăsată la dispoziția ucenicilor. Învățătorul nu poate și nu vrea să forțeze alegerea și aplicația principiilor Sale. Iuda Iscarioteanul este un eșec pe care ar trebui să-l studiem cu atenție, sinceritate și curaj moral. Uneori, aspecte ale eșecului său dezastruos ne privesc în mod direct și personal și pe noi. Îndurarea divină ne oferă însă modalități de recuperare a corigențelor. Petru a avut un asemenea rateu pe care a trebuit să-l refacă în mod serios și adecvat.
Dascălul divin are o modalitate de motivare absolut originală și de performanță maximă. Oferind un alt Mângâietor, El a făcut acest lucru pentru a asigura atât dezvoltarea în continuare a urmașilor Săi cât și pentru a le oferi călăuzirea și susținerea de care aveau nevoie într-o misiune atât de complexă și copleșitoare.
Modelul divin al învățării și Învățătorului ne face pe fiecare dintre noi în stare să ne îndeplinim în cele mai bune condiții funcția de pedagogi în contextul local și personal în care ne aflăm. Pe măsură ce urmăm cursurile și aplicăm metodele Lui, cei din jur pot primi binecuvântarea luminii încredințate nouă spre folosul lor. Este bine că pe românește „a învăța” înseamnă și a ne însuși învățătura și a o preda altora, pentru că ambele aspecte trebuie să se afle în echilibru.
