248 – Baliză

Movila aceasta să fie martoră și stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta și nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta, ca să ne facem rău. Geneza 31:52

Movila Iegar-Sahaduta, așa cum a fost numită de Laban, sau Galed, așa cum a fost numită de Iacov, sau Mițpa de mai târziu, este o veritabilă baliză care trebuia să marcheze pentru urmașii celor doi: Iacov și Laban, tratatul de neagresiune încheiat și consemnat de ei pe această movilă de pietre.

Rostul balizei sau al geamandurii este acela de a semnaliza un loc strategic important atât pentru a avertiza împotriva unui pericol cât și pentru a indica un traseu de siguranță în atenția navigatorilor din zonă. Scriptura, cu precădere Vechiul Testament, dar și Noul testament, face referire la asemenea elemente de mărturie și aducere aminte necesare unei desfășurări optime a vieții spirituale. Unele monumente au valoare spirituală practică iar altele au valoare spirituală profundă. Pietrele ridicate din albia Iordanului, la intrarea în țara promisă serveau ca aduce aminte a modului în care Dumnezeu Și-a împlinit făgăduința de a-l conduce pe poporul Său în țara oferită ca moștenire. Cele două altare de pe Ebal și Garizim trebuiau să aducă aminte lui Israel binecuvântările și blestemele ascultării sau ale neascultării de Dumnezeu. Chivotul mărturiei conținea, pe lângă Decalog, legea scrisă de Moise care putea fi martoră împotriva lui Israel de-a lungul timpului.

Sabatul este un memorial al creației și al salvării, iar observarea lui corespunzătoare, prin credință și faptă, creează pentru credincios, un traseu sănătos și sigur spre mântuirea cea veșnică. Meritele sunt ale lui Dumnezeu care pune la dispoziția călătorului mijloacele necesare, dar efortul și responsabilitatea aparțin omului care primește în schimb binecuvântarea.

Pâinea și vinul de la Cina Domnului constituie elemente materiale care marchează înțelegerea spirituală cu privire la semnificația sacrificiului ispășitor al Mântuitorului. Afirmația Învățătorului din Ioan 6:56 „Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi”, are o importanță capitală în ce privește considerația corespunzătoare față de semnele de aducere aminte. Slavă Domnului pentru toate semnele de drum pe care ni le-a pus la dispoziție! Slavă Domnului, drumul drept este bine semnalizat în continuare cu toate balizele necesare, numai noi să luăm seama la ele.

 

Imagine de eloneo de la Pixabay 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *