243 – Ucidere

Să nu ucizi. Exodul 20:13

Porunca a șasea din Decalog este despre protecția vieții ca valoare inestimabilă. Omul nu poate crea viața, cel mult poate fi parte în procesul de procreare și nu are dreptul să acționeze împotriva ei. Viața este un lucru sfânt și trebuie respectat ca atare. Numai Dumnezeu este Creatorul și numai El poate decide asupra cursului sau întreruperea cursului vieții. De fapt, viața este un dar primit cu împrumut de la Dumnezeul Creator, față de Care suntem responsabili și pe care împrumut, mai devreme, sau mai târziu, trebuie să-l înapoiem Dătătorului, cu dobândă.

Porunca a șasea este una dintre cele mai comentate precepte legate de viața socială, medicală, militară, juridică, morală sau religioasă. Aici discutăm despre noncombatanță, genocid, amenințarea cu moartea sau tentativa de omor, omor calificat sau omor prin imprudență, avort, pedeapsa cu moartea, eutanasie, dileme morale existențiale, controlul sarcinii sau planificarea familiei, fecundarea în vitro, clonare, inginerie genetică, și lista rămâne deschisă.

Existența păcatului face foarte complicată respectarea poruncii privitoare la viața ca valoare supremă, dar oricât de mare ar fi confuzia, responsabilitatea personală înaintea lui Dumnezeu rămâne. Lucrurile se complică atunci când o societate aspiră la umanismul contemporan din care Dumnezeu este scos și ignorat. În mod curios, însă, intuiția privitoare la valoarea vieții depășește sfera doctrinelor filosofice, impunându-se de la sine ca un lucru de sine stătător. Nu comentez semnificația.

Învățătorul oamenilor a extins semnificația poruncii a șasea de la vătămare corporală la atingerea demnității personale și protecția drepturilor personale. În plin sclavagism o asemenea interpretare a Legii este de-a dreptul paradoxală. Cu trecerea timpului poziția lui Hristos față de Lege s-a dovedit a fi mai mult decât deplin justificată chiar și peste hotarele jurisdicției creștine. Iarăși nu comentez situația. Nu rămâne decât să îmi pun câteva întrebări de studiu:  Încotro conduce ideea că viața în sine este de o valoare incomensurabilă? Ar putea hazardul în sine să fie lăudat pentru așa o descoperire întâmplătoare, sau am nevoie de un Designer Inteligent pe care să-L iubesc și să-L ascult? Cum rămâne când neglijența sau indolența îmi afectează propria viață sau stare de sănătate? Cine va fi făcut responsabil pentru bolile civilizației abuzului alimentar sau cele produse de un stil de viață nesănătos?…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *