O, nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa de acest trup de moarte?… Romani 7:24
Racila este o unealtă de prins raci, iar de acolo, prin extensie, cuvântul a ajuns să fie folosit pentru cancer, sau rac și pentru orice boală incurabilă. Apostolul Pavel se plânge de o racilă care îl supără foarte tare. „O, nenorocitul de mine…” se căină el. Descrierea situației din a doua parte a capitolului 7 din Romani corespunde unei realități foarte îngrijorătoare: păcatul cuibărit cronic în natura noastră omenească actuală.
Păcatul este o adevărată racilă, în sensul că asemenea plasei de prins raci și păcatul prinde în plasă sufletul omenesc. Păcatul este o racilă în sensul că este o suferință terminală incurabilă, omenește vorbind. În acest caz disperat Pavel se vaită: „O, nenorocitul de mine…”
Versetul care urmează este cu adevărat fenomenal: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru” (v.25), iar capitolul următor începe într-o notă cu totul diferită de tânguirea din versetul 25: „Acum dar nu mai este nici o osândire pentru cei care sunt în Hristos Isus” (Romani 8:1).
În Isus Hristos, Domnul nostru, racila păcatului și-a găsit antidotul. Acesta este mobilul bucuriei creștine a mântuirii. Nu trebuie să uităm însă că pentru această realizare ”El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui… El era străpuns pentru păcate noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre” (Isaia 53:4,5) Iată un motiv serios pentru cântările noastre de laudă acum și-n veci de veci, Amin!
