232 – Lacrimă

Căci Mielul care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor. Îi va duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor. Apocalipsa 7:17

În sine lacrima nu este ceva rău, dimpotrivă, lacrima spală ochiul în mod foarte ingenios, protejându-l și vindecându-l. Dacă cineva are deficit de lacrimi trebuie să adauge lacrimi din farmacie pentru a asigura confortul necesar unui ochi sănătos. Fără îndoială că în veșnicie mântuiții vor avea ochii umectați în mod corespunzător, pentru că orice disconfort nu va mai fi acolo.

Lacrimile au devenit un simbol al durerii și al suferinței. Folosirea pluralului indică faptul că motivele plânsului sunt mai multe. Nu ne permite spațiul decât să enumerăm câteva: pierderea cuiva drag, compasiunea față de cineva drag,  pierderi de natură materială, durerea fizică, etc, dar cea mai mare durere este neputința de a face ce este bine și de a fi curat cum trebuie, durerea păcătoșeniei personale.

Dacă Mântuitorul va șterge orice lacrimă înseamnă că El va îndepărta motivele care provoacă lăcrimarea excesivă. Nu vor mai fi pierderi dintre cei dragi și nici dintre ceilalți. Nu vor mai fi dureri ale acelor dragi care să ne înduioșeze până la lacrimi, nu va mai fi nici o pierdere de nici un fel. Dar mai ales nu va mai fi neputința de a face ce este bine și drept. Un cer nou și un pământ nou vor însemna toate lucrurile noi, cele vechi s-au dus și marea nu va mai fi.

La izvoarele apelor vieții este o metaforă de o profunzime și bogăție inepuizabilă de sensuri. Locul în sine, de obârșie al râului vieții este în Templu, în locul de domnie și conducere al lui Dumnezeu. Apele vieții și pomul vieții formează un cuplu de factori care promovează viața veacului ce va să vină. Mai sunt câteva locuri disponibile pentru cine vrea să ia apa vieții! Aleluia!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *