204 – Naivitate

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. 1 Corinteni 13:11

Naivitatea se consideră normală și este de apreciat la copii. Ea se manifestă ca nevinovăție, candoare, sinceritate, puritate sufletească și oricare altă caracteristică pozitivă specifică vârstei copilăriei. Dar când naivitatea se manifestă la o vârstă la care cineva ar trebui să dea dovadă de maturitate, aceasta nu poate fi nici acceptată și nici lăudată. Naivul adult are nevoie urgentă de creștere și devenire intelectuală, emoțională, practică, socială și spirituală, să nu mai vorbim de maturitatea profesională.

Învățătorul oamenilor a luat un copil și l-a dat de exemplu sugerând că renașterea spirituală trebuie să redea oamenilor candoarea specifică copilăriei. Apostolul Pavel completează lecția despre naivitate mustrându-i pe credincioșii imaturi pentru lipsa de discernământ și incapacitatea de a face față vicleniilor învățătorilor falși care tulburau biserica. Pavel militează pentru bărbăție și putere spirituală pentru a păstra credința și practica învățăturii creștine în condițiile în care impostorii își promovau aberațiile printre frații de credință.

Naivitatea la adulți nu poate funcționa de sine stătătoare, de aceea Învățătorul ne-a spus să fim fără răutate ca niște porumbei și prevăzători ca niște șerpi. Mieii sau oile trimise în mijlocul lupilor, după cuvântul lui Hristos, au nevoie de puritate sufletească sinceră și deschisă, dar și de toate abilitățile de supraviețuire eficientă, specifice oamenilor cu experiență de viață. Pe acestea să le aveți și acelea să nu vă lipsească!

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *