Oamenii din orice popor, seminție, limbă și neam se vor uita la cadavrele lor timp de trei zile și jumătate și nu vor da voie ca acestea să fie puse în mormânt. Apocalipsa 11:9
Aceasta este o imagine profetică susceptibilă de a primi o imensă varietate de interpretări. Pentru unii, cei doi martori sunt personaje profetice care vor suferi moartea de martir și apoi vor învia pentru a-și răzbuna sau pentru a le fi răzbunat supliciul. Între moartea și învierea lor, se desfășoară trei zile și jumătate de festival macabru care induce o euforie generală în rândul oponenților lor. Dacă în general, moartea produce un anumit grad de solemnitate a vieții și trăirilor, în acest caz ceva este straniu și ciudat. Dușmanii celor doi martori ai lui Dumnezeu se dezlănțuie în desfășurări frenetice de delir macabru. Care să fie semnificația acestei scene de demență colectivă care tratează moartea ca pe o banalitate bizară?
Dacă privim cu atenție acest tablou profetic începem să distingem că aici apare o personificare foarte interesantă și sugestivă cu privire la demersul Scripturii Noului și al Vechiului Testament în contextul revoluției burgheze din Franța. Revolta populară împotriva monarhiei și a bisericii a vizat de fapt în mod implicit, Scriptura, care a fost defăimată, disprețuită și condamnată la exterminare de către cei mai importanți corifei ai puterii populare. Aparent, proiectul de desființare al oficiului profetic al celor doi martori părea că a reușit în scurtul interludiu de dominație proletară, dar sub privirile uimite ale spectatorilor îmbătați de succesul aparent, interesul pentru Scriptură a dus curând la cele mai puternice mișcări de popularizare și promovare ale ei.
Dansul macabru ale mulțimilor revoluționare animate prea frumos de libertate, frăție și egalitate, a început din nou să intre sub incidența prescripțiilor divine ale Cuvântului. În paralel cu cortegiul mortuar al necredinței au avut loc marile treziri spirituale din Europa iluministă, America protestantă și din întreaga lume cunoscută și accesibilă. Cei doi martori cutreieră astăzi pământul de la înălțimea cerului de unde nimeni nu le mai poate face nici un rău. În fața lor nu este decât ascultare sau revoltă, cu toate consecințele de rigoare. Ascultarea este ca o cină de nuntă, iar neascultarea este ca un dans macabru. Pe care muzică te miști?
