Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip. Iată că te-am săpat pe mâinile Mele şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei! Isaia 49:15, 16
Biserica lui Hristos este foarte prețioasă înaintea Lui. Ea este caseta care conține giuvaerele Lui, staulul care înconjoară turma Lui.
Hristos a iubit Biserica ”și S-a dat pe Sine pentru ea,” Efeseni 5:25. Este cumpărată cu sângele Său. Fiul divin al lui Dumnezeu este văzut mergând printre cele șapte sfeșnice de aur. Isus Însuși asigură uleiul acestor lămpi aprinse. El este Cel care aprinde flacăra. „ În El era viața, şi viaţa era lumina oamenilor.” Ioan 1: 4. Nici un sfeșnic, nici o biserică, nu luminează de la sine. Din Hristos emană toată lumina ei… Domnul Dumnezeu Atotputernicul și Mielul sunt lumina a acesteia.
Uneori, se pare că Domnul a uitat primejdiile bisericii Sale și rănile produse de vrăjmași. Dar Dumnezeu nu a uitat. Nimic în lume nu este atât de scump inimii Sale ca biserica Sa. Nu este voia Lui ca procedeele omenești să-i denatureze mărturia. El nu lasă poporul Său să fie biruit de ispitele lui Satana.
Dumnezeu declară că, chiar dacă o mamă își poate uita copilul, „totuși Eu nu te voi uita cu nici un chip”… Dumnezeu Se gândește la copiii Lui cu cea mai afectuoasă purtare de grijă și ține o carte de amintire înaintea Lui, pentru ca niciodată să nu uite pe copiii din grija Lui.
„Orice legătură umană poate pieri. Prietenii între ei, infideli pot fi, Iubirea de mamă se poate sfârși, Cer și pământ, pân-la urmă-ndepărtate vor fi. Dar iubirea lui Dumnezeu Nici o schimbare n-o poate însoți.”
Devoționalul face parte din cartea ”The Faith I Live By ” de Ellen G. White.
Traducere și adaptare: Adina Păltineanu
