110 – Afundare

Bătrânii casei au stăruit de el să se scoale de la pământ, dar n-a voit și n-a mâncat nimic cu ei.          2 Samuel 12:17

Sunt situații în viață când nevoia de hrană și de apă devin mai puțin importante decât durerea sufletească în care ființa este afundată. David a trecut printr-un asemenea moment. Din legătura nelegitimă dintre el și Batșeba s-a născut un copil care s-a îmbolnăvit grav și a cărui viață se afla în cumpănă. Consiliul de coroană l-a invitat la masă, dar David avea alte priorități. El se lupta în rugăciune pentru viața copilului, iar acest lucru îl deconectase de la celelalte îndeletniciri. De fapt nici nu avea poftă de mâncare din cauza stresului, iar inima sa era împovărată cu un amestec de sentimente care îl copleșeau.

Afundat în gândurile sale, David era rușinat de sine atât pentru comportamentul său față de Batșeba cât și față de Urie Hetitul. Acum el se ruga lui Dumnezeu, care cunoștea toate aceste lucruri, să intervină pentru viața copilului său. Vinovăția și regretele sale îi umpleau sufletul până la refuz și împăratul lui Israel simțea nevoia să fie lăsat singur să-și ducă durerea și frământările sufletești. În aceste condiții s-a născut Psalmul 51.

Cufundat în luptele sale interioare, David părea deconectat de realitatea din jur, dar sufletul său era cuprins de o durere sfâșietoare, simțindu-se responsabil pentru viața plăpândă a copilului care se trecea văzând cu ochii. Clocotul din inima sa făcea să se cristalizeze cea mai curată pocăință. Amintirile sale, care altădată erau încărcate de voluptate și încântare, purtau acum durerea păcatului săvârșit și a consecințelor acestuia. Se simțise bărbat adevărat în prezența Batșebei, dar acum se simțea mizerabil pentru slăbiciunea și mișelia de a fi omorât pe soțul ei, devotat slujbei sale și împăratului. Încă o viață avea să se stingă în curând din același motiv josnic și murdar. Pledoaria și spovedirea se amestecau într-o ardere interioară nevăzută și neînțeleasă de cei din jur, puținii care aveau acces la camera sa.

Uneori simțim nevoia să ne afundăm în propriile gânduri. Acesta poate fi momentul marilor renașteri spirituale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Conţinutul este protejat.