100 – Afecțiune

Noi, care trăiam într-o plăcută prietenie și ne duceam împreună cu mulțimea în casa lui Dumnezeu. Psalm 55:14

Este foarte dureros atunci când lucrurile frumoase rămân doar o amintire. Din fericire, nici un lucru din viață nu rămâne prea mult, așa că atunci când lucrurile merg prost, ne putem gândi că mâine va fi altfel.

În acest Psalm, David este într-un moment de restriște. Lucrul care îl apasă cel mai mult este faptul că prietenii l-au părăsit și cei în care avea încredere l-au trădat. Prietenia și prietenii lui David păreau că au rămas undeva departe, iar el era disprețuit și părăsit de oameni.

David ducea lipsă de afecțiune. Sufletul omenesc are nevoie de prietenia și căldura sufletească a unui număr minim de semeni. Psihologii apreciază că fiecare dintre noi avem nevoie de cel puțin șase relații de prietenie, pentru a avea un minim sentiment de siguranță și confort. Se pare că și la unele animale situația este asemănătoare. Dacă o oaie, de exemplu, nu are în câmpul vizual cel puțin alte cinci oi, începe să se simtă singură și stresată. Deci, ceva foarte asemănător, ca și la oameni.

Afecțiunea celor din jur este o bună ocazie pentru a face iubirea să funcționeze. Câtă vreme dragostea este doar afirmată, practic ea nu există. Numai când sentimentele de prietenie au ocazia să întâlnească prieteni și să producă reacții de răspuns din partea acestora, numai atunci afectivitatea este în stare de funcționare, și numai atunci ea începe să aducă starea de bine pentru suflet. Pentru că sufletul nostru este într-o continuă căutare după afecțiune.

Pentru că afectivitatea este o funcție a iubirii, aceasta trebuie primită și trebuie dată, ea trebuie să fie îndreptată spre înăuntrul sufletului și spre afara lui. Regula stabilită de Învățătorul oamenilor este să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Aceasta se traduce prin faptul că preocuparea fiecăruia trebuie să fie echilibrată între sine și semeni.

Afecțiunea aduce bucurie când este primită și aduce bucurie când este oferită. Când acest echilibru nu se poate realiza, sufletul începe să sufere. Cu alte cuvinte, iubim cu inima, dar trebuie să iubim și cu mintea, pentru a putea beneficia din plin de binefacerile propriei noastre afecțiuni și de afecțiunea celor din jur.