047 – Aclimatizare

Domnul a fost cu Iosif, așa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, egipteanul. Geneza 39:2

Ca și când ar fi fost de prin partea locului, Iosif s-a obișnuit cu clima Egiptului și cu climatul său social și cultural. Toată tărășenia prin care a ajuns el acolo aproape că a fost dată uitării și el a început să-și ia prezentul în serios, încercând să păstreze din trecut doar ceea ce era esențial, identitatea sa spirituală cu tot ce ținea de aceasta. Deși condiția sa  de sclav îi crea destul de multe limitări și restricții, Iosif s-a înrădăcinat repede în noua sa condiție de viață, schimbându-și multe din obiceiuri, păstrând însă neschimbate comportamentele care țineau de religia sa.

Nu am idee cum a rezolvat problemele legate de stilul de viață privind alimentația cușer sau cum a reușit să păzească Sabatul, dar știm din Scriptură că în mod deosebit porunca a șaptea i-a rămas foarte clară în minte și nu a avut nici un fel de dificultate nici să argumenteze teoretic și nici să aplice în practică principiile divine.

Pentru cei care lucrează în misiunea transculturală este obligatorie o întrupare în noua cultură cu păstrarea identității spirituale. Astfel apare termenul și experiența de „contextualizare”, care pentru unii teologi este destul de ambiguu și controversat. Dincolo de aspectele contestate sau apărate de teologi, un lucru rămâne destul de clar. Misionarul trebuie să trăiască în noua cultură de așa manieră încât să poată câștige încrederea localnicilor, și totuși să-și păstreze credința pe care s-o transmită noilor săi prieteni, într-o așa formă încât aceștia la rândul lor să descopere că aparțin unei familii spirituale răspândită în toate țările și în toate culturile planetei.

Aclimatizarea misionară este funcțională în ambele sensuri. Misionarul devine unul de-al poporului pentru care lucrează, iar convertiții trebuie să se aclimatizeze la noua religie pe care o acceptă. Pentru a depăși a serie de bariere serioase, atât misionarul cât și băștinașul au nevoie de un motiv foarte serios care să le dea puterea de a face schimbările de rigoare.

Întorcându-ne la Iosif, stabilitatea sa spirituală l-a ajutat să rămână credincios lui Dumnezeu prin toate peripețiile Egiptului, iar atunci când prin forța lucrurilor a devenit și familist, nici nu s-a pus problema dacă familia sa mixtă etnic mai este sau nu o familie de evrei. Aclimatizarea nu înseamnă o transformare fără discernământ, ci o schimbare doar a ceea ce nu afectează identitatea spirituală și desigur, calitatea caracterului. Să nu uiți acest lucru!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Conţinutul este protejat.