Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorârea filisteanului, femeile au ieșit din toate cetățile lui Israel înaintea împăratului Saul, cântând și jucând, în sunetul timpanelor și alăutelor, și scoțând strigăte de bucurie. 1 Samuel 18:6
Dacă fetele și femeile lui Israel ar fi urmat tiparele celei mai exigente teologii, ceea ce nu s-a întâmplat, ar fi cântat laudele Domnului, iar lucrul acesta ar fi scutit pe Saul de sentimentele de gelozie la care a fost expus prin aclamațiile pe care a fost nevoit să le asculte. Dar să nu ne grăbim să le judecăm prea aspru pe fiicele Sionului pentru că au dat frâu liber adevăratelor lor sentimente față de David și față de curajul credinței și vitejia tinerească de care a dat dovadă. Prin fapta sa de arme, Israel a fost izbăvit, iar Dumnezeu a fost onorat, pentru că aceasta era problema care l-a determinat pe David să ia inițiativa și să câștige biruința. El a biruit în numele Domnului și spre slava Lui. Fetele lui Israel l-au lăudat însă pe el.
Sigur că David merita aclamațiile surorilor de pe ziduri, că doar nu încercau să-i aducă ofrande și adorație ca unui zeu. Îl lăudau ca pe un atlet care s-a clasat pe locul întâi, sau ca pe un cântăreț care a ridicat sala în picioare. Aclamațiile și aplauzele adresate oamenilor pentru dăruirea de care au dat dovadă pentru a realiza o victorie de care se bucură și poporul și Dumnezeu, sunt lucruri normale și la locul lor, dar când acestea sunt singurele manifestări de apreciere, iar Dumnezeu este lăsat la o parte, ar trebui să începem să așezăm lucrurile la locul lor. Să dăm lui Dumnezeu ce este al Său și oamenilor ceea ce li se cuvine.
Modul în care se comportă cel aplaudat este de asemenea un factor determinant în ceea ce privește rostul și sensul aclamării. Dacă subiectul dă dovadă de modestie și încearcă să redistribuie meritele, împărțindu-le cu echipa sau sponsorii, și dacă arată spre cer în semn de recunoștință la adresa lui Dumnezeu care i-a dat putere să biruiască, avem de-a face cu un caz fericit de maturitate spirituală și noblețe de caracter. Dar dacă cel de pe podium arată că numai lui și numai lui i se cuvin toate laudele, avem deja o problemă luciferică. Același lucru s-a întâmplat și în cer când s-a născut răul în universul creat al lui Dumnezeu. Tu și cu mine trebuie să fim sensibili și atenți și când aplaudăm și când suntem aplaudați.
Doamne, pune măsură în entuziasmul meu de a aplauda realizările omenești și ajută-mă să nu uit niciodată să Te laud întâi pe Tine! Amin!
