023 – Absolut

Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și, afară de Mine, nu este alt Dumnezeu  Isaia 44:6 

Nu sunt multe exemple, atunci când căutăm unul care să ilustreze ideea de absolut. De fapt este un singur exemplu: Dumnezeu. Dicționarele definesc absolutul ca fiind atributul Divinității, care prin natura Sa, este independentă de orice condiții și relații, care nu este supusă nici unei restricții, care nu are limite; necondiționată, perfectă, desăvârșită.

Ori de câte ori contemplăm o imagine sau un fenomen colosal, încercăm un sentiment de nimicnicie. Dar nici una dintre acestea nu se aseamănă cu Dumnezeu. Reacția noastră normală și naturală, atunci când devenim conștienți de prezența și măreția lui Dumnezeu este una de uimire supremă. Nu lipsește decât un pas până la adorația noastră. Această reacție este rezervată numai lui Dumnezeu și constituie o impietate să fie deturnată asupra altcuiva sau pentru altceva.

Moise fusese obișnuit cu măreția Egiptului, ca unul care avea acces neîngrădit la toate procesiunile și în toate locurile faimoase prin grandoarea construcțiilor și strălucirea luxului exorbitant de la curtea faraonului. Dar nici una dintre acestea nu avea să se compare cu măreția lui Dumnezeu. El a intrat progresiv în relația de cunoaștere a lui Dumnezeu, începând cu rugul aprins și culminând cu darea Legii, la Sinai.

Dar pentru poporul Israel, Sinaiul era insuportabil, așa că l-au delegat pe Moise să trateze lucrurile în numele întregului popor. Dumnezeu folosea ocazia pentru a-i impresiona pe israeliți cu privire la natura Sa absolută. Tunetele și fulgerele însoțite de un nor gros și cutremur, ca elemente naturale extreme, erau instrumente sugestive despre caracterul și natura absolută a lui Dumnezeu.

În fața unui Dumnezeu absolut, care ni se prezintă, totuși, ca un Părinte sensibil, atent și îndurător, inima noastră se umple de o gratitudine fără egal și avem dintr-odată toate argumentele și motivele să-L slăvim, să ne închinăm Lui, să-L iubim și să-L ascultăm. Există elemente ale naturii care ne-ar putea ajuta să-I percepem mai bine atributele și natura Sa absolută. Un răsărit sau un apus de soare, o furtună tropicală, sau o pădure luxuriantă, imensitatea oceanului, sau întinderea fără margini a cerului înstelat ne pot ajuta să contemplăm mai bine un Dumnezeu absolut.

Doamne, în fața măreției Tale îmi pun mâna la gură și las uimirea mea să se transforme în adorație și preamărire. Amin!

Versiunea audio:

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *