008 – Abjudecare

Cel ce avea drept de răscumpărare a zis dar lui Boaz: „Cumpăr-o pe socoteala ta!” Și și-a scos încălțămintea. Rut 4:8

Aici asistăm la o decizie judecătorească care a avut loc la poarta cetății așa cum era uzanța timpului. Pentru a intra în legalitate, Boaz avea nevoie de abjudecarea dreptului de răscumpărare. Procedura juridică era ca răscumpărătorul de drept să facă o declarație pe proprie răspundere a faptului că nu-și asumă acest drept și această obligație și că o declină în favoarea lui Boaz. Scoaterea încălțămintei și înmânarea ei lui Boaz era un fel de ratificare a actului de abjudecare. Din acest moment Boaz era răscumpărătorul de drept al proprietăților ruinate ale lui Naomi și implicit și a nurorii acesteia, Rut.

Unii cititori ai Scripturii cred că istoria lui Rut este o poveste inventată pentru a completa genealogia lui Mesia și consideră această relatare ca pe un text încărcat de simboluri. Procedeul mi se pare interesant, dar nu este nevoie să negăm istoricitatea cărții lui Rut pentru a folosi faptele și personajele din carte ca modele sau simboluri cu semnificație spirituală.

O analogie foarte simplă ar putea fi aceea dintre Boaz și Hristos. Ca și Hristos, Boaz era generos și dispus să facă sacrificii pentru a repune în drepturi moștenirea ruinată. În acest caz găsim foarte ușor locul lui Rut, logodnica și apoi mireasa și soția lui Boaz. Această analogie poate prefigura experiența bisericii care avea nevoie de o abjudecare a răscumpărării. Prin căderea în păcat, titlul de proprietate al omului a fost ruinat, dar jertfa răscumpărătoare a lui Hristos a constituit cheltuiala recuperatoare făcută de Dumnezeu în beneficiul bisericii Sale.

Această imagine a mântuirii arată foarte clar ale cui sunt meritele salvării noastre din păcat și care sunt drepturile pe care le are Hristos asupra bisericii Sale. Meritele răscumpărării sunt numai ale lui Dumnezeu, iar dreptul Său de proprietate asupra bisericii este garantat.

Prin harul lui Dumnezeu noi am fost răscumpărați din falimentul în care ne aflam și am fost înnobilați printr-un act de abjudecare divină. Gratitudinea noastră față de Dumnezeu este pe deplin îndreptățită. Să ne simțim liberi să o exprimăm, în rugăciune, chiar acum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *