Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune! Eclesiastul 9:10
Este nevoie de învăţarea diferitelor meserii şi ocupaţii, şi aceasta pune la lucru o mare diversitate de capacităţi mintale şi fizice; ocupaţiile care necesită obiceiuri sedentare sunt cele mai periculoase, deoarece îl îndepărtează pe om de aerul liber şi strălucirea soarelui şi pune în acţiune un anumit fel de capacităţi, în timp ce alte organe ajung slăbite din lipsă de activitate. Oamenii îşi fac lucrul lor, îşi desăvârşesc afacerile, însă curând ajung să zacă în mormânt.
Mult mai avantajoasă este poziţia acelora care stau în aer liber, să-şi pună la lucru muşchii, în timp ce şi creierul este solicitat şi toate organele au privilegiul de a-şi face lucrul lor. Acelora care locuiesc afară din oraşe şi lucrează în aer liber, privind lucrările marelui Meşter Artist, li se desfăşoară continuu în faţa ochilor noi scene. Pe măsură ce studiază cartea naturii, o influenţă dulce pune stăpânire pe ei; căci îşi dau seama că grija lui Dumnezeu se manifestă pretutindeni, de la soarele cel măreţ din ceruri, până la mica vrabie sau cea mai mică insectă care are viaţă.
Maiestatea cerurilor ne-a îndreptat atenţia către aceste lucruri ale creaţiunii lui Dumnezeu ca fiind o dovadă a iubirii Sale. El, care a dat chip florilor, a spus: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp; ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. … Domnul este învăţătorul nostru şi sub călăuzirea Sa noi putem învăţa cele mai preţioase lecţii din natură.
Lumea se află sub blestemul păcatului şi totuşi, chiar în această stare de decădere, este foarte frumoasă. Dacă nu ar fi stricată de cei nelegiuiţi, de faptele rele ale oamenilor care calcă pământul, noi am putea, sub binecuvântarea lui Dumnezeu, să ne bucurăm de lumea noastră, chiar în această stare în care se găseşte. Însă ignoranţa, iubirea de plăceri şi obiceiurile păcătoase strică sufletul, trupul şi spiritul şi fac ca lumea să fie plină de lepră morală; boala morală mortală distruge mii de vieţi. Ce s-ar putea face pentru a ne salva tinerii? Noi putem face puţin, însă Dumnezeu trăieşte şi domneşte şi El poate face mult.
În timp ce evităm falsul şi artificialul, discreditând cursele de cai, jocurile de noroc, loteriile, luptele pentru premii, consumul de băuturi alcoolice, folosirea tutunului, noi trebuie să oferim surse de plăcere care sunt curate, nobile şi înălţătoare. … Ar trebui să alegem un loc departe de oraşe, acolo unde ochiul nu zăboveşte continuu asupra locuinţelor oamenilor, ci asupra lucrărilor lui Dumnezeu; unde să existe locuri interesante de vizitat, altceva decât este posibil în oraş. [Tinerii] să fie aşezaţi acolo unde natura poate vorbi simţurilor şi acolo unde glasul ei poate face să fie auzit glasul lui Dumnezeu. Să stea acolo unde pot privi la lucrările Sale minunate şi, prin intermediul naturii, să privească la Creator. – Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 319, 320.
Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ” de Ellen G. White.
