Domnia universală a Legii – 2 mai

Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc! Căci El l-a întemeiat pe mări şi l-a întărit pe râuri. Psalmii 24:1-2

Amprenta Divinităţii se vede asupra tuturor lucrurilor create. Natura mărturiseşte despre Dumnezeu. Mintea deschisă, adusă în contact cu miracolul şi taina universului, nu poate face altceva decât să recunoască lucrarea puterii infinite. Nu prin propria sa putere îşi dă pământul bunătăţile şi îşi continuă an după an mişcarea în jurul soarelui. O mână nevăzută conduce planetele în circuitul lor ceresc. O viaţă misterioasă însufleţeşte întreaga natură, o viaţă care susţine nenumăratele lumi din spaţiul necuprins; care întăreşte insecta minusculă, ce pluteşte în adierea de vară; care dă putere aripilor rândunicii în zborul ei şi îi satură pe puii de corb care plâng; care desface bobocul şi preschimbă floarea în fruct.

Aceeaşi putere care susţine natura lucrează, de asemenea, şi în om. Aceleaşi legi măreţe, care călăuzesc deopotrivă astrul şi atomul, controlează şi viaţa omului. Legile care guvernează acţiunea inimii, care reglează fluxul curentului vieţii în corp sunt legile Inteligenţei supreme, care are autoritatea de a dispune de sufletul omului. De la El provine viaţa a tot ce există. Adevărata ei sferă de acţiune nu poate fi descoperită decât în armonie cu El. Pentru tot ceea ce a fost creat, condiţia este aceeaşi — o viaţă susţinută prin primirea vieţii lui Dumnezeu, o viaţă dusă în armonie cu voinţa Creatorului. Călcarea Legii Sale, în domeniul fizic, mintal sau moral, presupune plasarea acelei persoane în afara armoniei cu universul, introducerea disonanţei, anarhiei, ruinei.

Pentru cel care învaţă să-i interpreteze în acest fel învăţăturile, natura se luminează; lumea este un manual, viaţa este o şcoală. Uniunea omului cu natura şi cu Dumnezeu, domnia universală a Legii, rezultatele călcării acesteia nu pot să nu impresioneze mintea şi să nu modeleze caracterul…

Pe cât vă stă în putinţă, faceţi aşa încât copilul să fie adus din cei mai fragezi ani ai săi acolo unde acest manual minunat să fie deschis înaintea lui. Să privească scenele slăvite, zugrăvite de Marele Artist pe pânza mereu schimbătoare a cerului… să contemple tainele care se dezvăluie ale schimbării anotimpurilor şi, în toate lucrările Sale, să înveţe despre Creator.

Temelia unei educaţii adevărate nu poate fi aşezată în nici un alt fel atât de ferm şi de sigur. Cu toate acestea, chiar şi copilul, venind în contact cu natura, va găsi motive pentru a fi nedumerit. Nu va putea să nu descopere lucrarea unor forţe antagoniste. În acest punct are natura nevoie de un interpret. Privind asupra răului manifestat până şi în lumea naturală, toţi au de învăţat aceeaşi lecţie tristă — „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta”. Matei 13, 28…. Învăţătura naturii nu poate fi citită corect decât în lumina care străluceşte de la Calvar. – Educația, p. 99, 100.

Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ”  de Ellen G. White.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.