Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Ioan 5:39
Duhul Sfânt este alături de fiecare adevărat cercetător al Cuvântului lui Dumnezeu, făcându-l în stare să descopere comorile ascunse ale adevărului. Divina iluminare vine în minte, imprimând adevărul asupra lui cu o înțelegere nouă și proaspătă. El este umplut de o bucurie pe care nu a mai simțit-o niciodată. Pacea lui Dumnezeu se odihnește asupra lui. Realizează parcă pentru prima dată cât de prețios este adevărul. O lumină cerească strălucește asupra Cuvântului, făcând să pară că fiecare literă e în tonuri de aur. Dumnezeu Însuși vorbește inimii, făcând Cuvântul Său, Duh și Viață.
Viața veșnică înseamnă primirea elementelor vii din Scriptură, a face voia lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ce se înțelege prin a mânca carnea și a bea sângele Fiului lui Dumnezeu. Este privilegiul tuturor să fie părtași la pâinea cerului, studiind Cuvântul, și obținând astfel forță și musculatură spirituală ….
Un ospăț bogat este așezat înaintea celor care îl acceptă pe Hristos ca Mântuitor personal. Zi de zi, pe măsură ce se împărtășesc din Cuvântul Său, ei se hrănesc și sunt întăriți.
De ce neglijează poporul lui Dumnezeu cuvintele Marelui Învățător? De ce se bazează pe ființele omenești pentru ajutor și mângâiere, când ei au o făgăduință atât de mare: „Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine… Cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac”? Cei care participă la ospățul care le este oferit vor câștiga o experiență de cea mai mare valoare. Ei vor vedea că în comparație cu Cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul omului este ca pleava față de grâu.
În fiecare plan pe care îl facem, trebuie să acționăm cu o dependență totală față de Dumnezeu, altfel vom fi înșelați de o aparență în loc de realitate….
Din cauza deșeurilor din organism, sângele trebuie să fie constant reînnoit cu alimente. La fel este cu viața noastră spirituală. Cuvântul trebuie să fie zilnic primit, crezut și trăit. Hristos trebuie să locuiască în noi, dând energie întregii ființe, reînnoind sângele vieții sufletului. Exemplul Său trebuie să fie îndrumătorul nostru. În relațiile noastre unii cu alții, trebuie să dăm pe față simpatia Lui. Trebuie să existe o lucrare reală a harului lui Hristos în inimile noastre. Atunci putem spune împreună cu apostolul: „Trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” Viața lui Hristos rămânând în suflet este cauza de bucuriei și promisiunea slavei noastre. – The Review and Herald, 1 octombrie 1901.
Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ”.
Traducere: Adina Păltineanu
