Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Evrei 11:1
Cât de adesea, cei care s-au încrezut în Cuvântul lui Dumnezeu, deşi total neajutoraţi ei înşişi, au făcut faţă puterii lumii întregi — Enoh, cu o inimă curată, cu o viaţă sfântă, ţinându-şi strâns credinţa în triumful neprihănirii împotriva unei generaţii stricate şi batjocoritoare; Noe şi familia sa împotriva oamenilor din vremea lui, oameni cu cea mai mare putere fizică şi intelectuală, dar complet imorali; copiii lui Israel la Marea Roşie, o mulţime de robi neajutoraţi, îngroziţi, împotriva celei mai puternice armate a celei mai tari naţiuni de pe glob; David, un păstoraş care avea făgăduinţa lui Dumnezeu că va urca pe tron, împotriva lui Saul, monarhul ales care era hotărât să nu dea drumul din mână puterii sale; Șadrac şi tovarăşii lui în foc şi Nebucadneţar pe tron; Daniel printre lei, iar vrăjmaşii lui în locurile înalte ale împărăţiei; Isus pe cruce, iar preoţii şi conducătorii iudei forţându-l chiar şi pe guvernatorul roman să le împlinească voia; Pavel în lanţuri, împins către o moarte ce se cuvenea unui criminal, iar Nero ca despot al unui imperiu mondial.
Asemenea exemple nu se găsesc numai în Biblie. Ele abundă în orice raport al progresului omenirii. Valdenzii şi hughenoţii, Wycliffe şi Hus, Ieronim şi Luther, Tyndale şi Knox, Zinzendorf şi Wesley, alături de mulţi, mulţi alţii, au dat mărturie despre puterea Cuvântului lui Dumnezeu împotriva puterii şi politicii omeneşti, care sprijină răul. Aceasta este adevărata nobilime a lumii. Aceasta este linia sa princiară. În această linie sunt chemaţi să-şi ocupe locurile tinerii de astăzi.
De credinţă este nevoie în problemele mărunte ale vieţii tot atât de mult ca şi în cele mari. În interesele şi activităţile noastre de fiecare zi, puterea lui Dumnezeu care ne susţine devine un lucru real pentru noi, printr-o încredere neabătută…
Numai simţământul prezenţei lui Dumnezeu poate alunga teama care i-ar face viaţa o povară copilului timid. El să-şi fixeze în memorie făgăduinţa: „Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.” Psalmii 34, 7. Să citească acea povestire minunată a lui Elisei, aflat în cetatea de pe munte, cum între el şi oştirile de vrăjmaşi înarmaţi se afla un brâu puternic de îngeri cereşti. Să citească despre cum i s-a arătat îngerul lui Petru care era întemniţat şi condamnat la moarte; cum l-a condus în siguranţă îngerul pe slujitorul lui Dumnezeu trecând de gărzile înarmate, de uşile masive şi de marea poartă de fier, cu toţi drugii şi zăvoarele lor…
El va lucra astăzi într-un mod special, ca şi atunci, oriunde se vor afla inimi ale credinţei care să fie canale ale puterii Sale. – Educația, p. 254-256.
Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ”.
