Putere să biruim în lupta cu Dumnezeu și cu oamenii – 16 aprilie

”Am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă.” Geneza 32:30

Aceia care acum pun la lucru puțină credință sunt în cea mai mare primejdie de a cădea sub puterea amăgirilor satanice și a decretului de constrângere a conștiinței. Chiar dacă vor rezista încercării, vor fi aruncați într-o groază și într-un chin mai adânc în timpul de strâmtorare, pentru că niciodată nu și-au făcut obiceiul să se încreadă în Dumnezeu. Lecțiile de credință pe care ei le-au neglijat vor fi siliți să le învețe sub apăsare și descurajare grozavă.

Ar trebui ca acum să facem cunoștință cu Dumnezeu, punând la încercare făgăduințele Sale. Îngerii înregistrează orice rugăciune sinceră și stăruitoare. Ar trebui ca mai degrabă să ne lipsim de îngăduințe egoiste decât să neglijăm comuniunea cu Dumnezeu. Mai bine cea mai neagră sărăcie, cea mai mare lepădare de sine, cu aprobarea Sa, decât bogăție, onoruri, confort și prietenie, dar fără ea. Trebuie să ne luăm timp să ne rugăm. Dacă îngăduim ca mințile noastre să fie preocupate de interese pământești, Domnul ne poate da timp despărțindu-ne de idolii noștri de aur, de case sau de țarini fertile.

Tânărul n-ar fi amăgit de păcat, dacă ar refuza să meargă pe o altă cale decât aceea pe care o poate cere binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă solii care duc lumii ultima avertizare solemnă s-ar ruga pentru binecuvântarea lui Dumnezeu nu într-un mod rece, leneș și nepăsător, ci cu ardoare și credință, așa cum a făcut Iacov, ar găsi multe locuri unde ar putea spune: „Am văzut pe Dumnezeu față către față și viața mi-a fost păstrată” (Geneza 32, 30). Ei ar fi socotiți de cer ca prinți, având putere să biruie în lupta cu Dumnezeu și cu oamenii…

Acum, când Marele nostru Preot face ispășire pentru noi, trebuie să căutăm să devenim desăvârșiți în Hristos. Nici măcar printr-un gând Mântuitorul nostru n-a putut fi adus să Se supună puterii ispitei… Dar Hristos a declarat despre sine: „Vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic cu Mine” (Ioan 14, 30).  – Tragedia Veacurilor, p. 622, 623.

N-au fost făcute minuni de către Hristos și apostolii Săi? Același Mântuitor milostiv trăiește și astăzi și este tot atât de binevoitor să asculte rugăciunea credinței ca atunci când a trăit vizibil printre oameni. Naturalul colaborează cu supranaturalul. Este o parte a planului lui Dumnezeu să ne dea, ca răspuns la rugăciunea credinței, ceea ce nu ne-ar da dacă n-am cere în felul acesta. – Tragedia Veacurilor, p.525.

Nici un om nu este sigur nici măcar o zi sau o oră fără rugăciune… În timp ce trebuie să ne păzim continuu de planurile lui Satana, trebuie să ne rugăm continuu în credință: „Și nu ne duce în ispită”. – Tragedia Veacurilor, p. 530.

Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Conţinutul este protejat.