Dumnezeu lucrează la planul înmulțirii – 27 martie

Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! 2 Petru 1:2

Dacă dorim să dezvoltăm un caracter pe care Dumnezeu să-l poată accepta, atunci trebuie să ne formăm deprinderi corecte în viaţa noastră religioasă. Rugăciunea zilnică este tot atât de necesară pentru creşterea în har şi pentru viaţa spirituală însăşi, cum este hrana pământească pentru bunul mers trupesc. Trebuie să ne obişnuim a înălţa adesea cugetele noastre în rugăciune către Dumnezeu. Când mintea noastră rătăceşte, trebuie s-o întoarcem înapoi; prin eforturi stăruitoare, ne vom face din aceasta o obişnuinţă. Nici o clipă nu putem fi siguri, dacă ne despărţim de Hristos. Noi putem avea prezenţa Sa, care să ne însoţească la orice pas, dar numai prin respectarea condițiilor stabilite de El.

Religia trebuie să fie ocupația principală a vieții. Orice alt lucru trebuie subordonat acesteia. Toate puterile sufletului, corpului şi spiritului nostru trebuie angajate în lupta creştină. Trebuie să privim la Hristos pentru tărie şi har şi atunci vom câştiga biruinţa tot aşa de sigur, după cum e sigur că Isus a murit pentru noi.

Trebuie să ne apropiem mai mult de crucea lui Hristos. Pocăinţa la picioarele crucii este prima învățătură a păcii, pe caro trebuie s-o învățăm. Iubirea lui Isus — cine o poate cuprinde? Aceasta e nemărginit mai delicată şi mai plină de tăgăduire de sine decât iubirea mamei! Dacă vrem să cunoaştem valoarea unui suflet omenesc, trebuie să privim cu credinţă vie la cruce şi să începem a cerceta ceea ce va fi în toată veşnicia ştiinţa şi cântarea celor răscumpăraţi. Valoarea timpului nostru şi a talentelor noastre poate fi preţuită numai, după mărimea jertfei plătită pentru răscumpărarea noastră…

Sfinţirea e o lucrare progresivă. Petru pune în faţa noastră treptele ce trebuie urcate, zicând: „De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta, cu fapta cunoştinţa, cu cunoştinţa înfrânarea, cu înfrânarea răbdarea, cu răbdarea evlavia, cu evlavia dragostea de fraţi, cu dragostea de fraţi iubirea de oameni. Căci dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos” 2 Petru 1, 5-8…

Iată o cale pe care putem fi siguri că nu vom cădea niciodată. Aceia care lucrează astfel la planul înaintării treptate prin adăugarea virtuţilor creştine au asigurarea că Dumnezeu va binecuvânta planul înmulțirii, dându-le darurile Spiritului Său… Prin harul divin, toţi pot să urce treptele luminoase de la pământ la cer şi, în cele din urmă, să intre „cu cântări şi bucurie eternă” (Isaia 35, 10), prin porţi, în cetatea lui Dumnezeu. – Sfințirea Vieții, p. 93-95.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.