Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos! 1 Corinteni 15:57
Privește prin credinţă la coroanele puse asupra celor care vor birui, ascultă la imnul triumfal al celor răscumpăraţi care strigă: „Vrednic, vrednic este Mielul care a fost înjunghiat şi ne-a răscumpărat pentru Dumnezeu!” Străduieşte-te să priveşti aceste scene ca şi cum le-ai vedea în realitate.
Ștefan, cel dintâi martir creştin, în lupta sa grozavă cu stăpânirile şi cu spiritele rele din văzduh, exclamă: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu” Fapte 7, 56. Mântuitorul lumii i Se descoperi ca privind din cer către el cu cel mai adânc interes; iar lumina strălucitoare a feţei lui Hristos strălucea asupra lui Ștefan cu atâta splendoare, încât chiar vrăjmaşii lui îi vedeau faţa strălucind ca faţa unui înger.
Dacă am permite minții noastre să stăruie mai mult asupra Domnului Hristos și asupra lumii cerești, am descoperi un stimulent puternic şi un sprijin tare pentru a lupta luptele Domnului. Mândria şi dragostea de lume îşi vor pierde puterea lor pe măsură ce vom contempla splendorile acelei ţări mai bune, care va fi în curând patria noastră. Toate atracțiile pământești vor părea fără valoare, faţă de farmecul Domnului Hristos.
Să nu-și închipuie nimeni că poate obţine asigurarea iubirii lui Dumnezeu fără eforturi serioase din partea lui. Dacă se îngăduie minţii să stăruie mult timp numai la lucrurile pământeşti, va fi greu să schimbi obiceiul unui acest fel de a gândi. Ceea ce ochiul vede şi ceea aude urechea, atrage prea adesea atenția şi absoarbe interesul. Dar dacă dorim să intrăm în cetatea lui Dumnezeu şi să privim la Isus şi la slava Sa, trebuie să ne obişnuim încă de aici a-L privi cu ochiul credinţei. Cuvintele şi caracterul Domnului Hristos ar trebui să fie adesea obiectul cugetărilor şi conversaţiei noastre; şi în fiecare zi ar trebui luat un timp deosebit pentru cugetare şi rugăciune asupra acestor lucruri sfinte.
Sfinţirea este o lucrare zilnică. Nimeni să nu se înşele pe sine însuşi cu credinţa că Dumnezeu îl va ierta şi binecuvânta cât timp calcă în picioare una din poruncile sale. Săvârşirea îndărătnică a unui păcat cunoscut înăbușă mărturia glasului Spiritului şi desparte sufletul de Dumnezeu.
Oricât de mare ar fi extazul simţământului religios, Isus nu poate locui într-o inimă care nesocoteşte legea divină. Dumnezeu va onora numai pe aceia care Îl onorează… Creştinul va simţi ademenirile păcatului, căci firea pofteşte împotriva Spiritului şi Spiritul împotriva firii, ducând un război continuu. Aici este nevoie de ajutorul lui Hristos. Slăbiciunile omeneşti se unesc cu tăria dumnezeiască şi credinţa zice: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţă prin Iisus Hristos, Domnul nostru” 1 Corinteni 15, 57. – Sfințirea Vieții, p. 91-93.
