Ştiţi, în adevăr, ce învăţături v-am dat prin Domnul Isus. Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră. 1 Tesaloniceni 4:2-3
În epistola sa către biserica din Efes, Pavel le pune în faţă, „taina Evangheliei” (Efeseni 6, 19), „bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos” (Efeseni 3, 8) şi apoi îi asigură de rugăciunile sale pentru înaintarea lor spirituală, zicând: „Îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos… şi-L rog ca potrivit cu bogăţia slavei Sale să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinlăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu” Efeseni 3, 14-19.
Tot astfel scrie el şi către fraţii din Corint: „către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus”: „…Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Hristos! Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna cu privire la voi pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Isus Hristos. Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă. În felul acesta, mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos” 1 Corinteni 1, 2-7.
Aceste cuvinte nu sunt adresate numai către biserica din Corint, ci şi poporului lui Dumnezeu până la încheierea timpului. Orice creştin se poate bucura de binecuvântarea sfinţirii.
Apostolul continuă apoi cu următoarele cuvinte: „Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit, într-un gând şi o simţire” Idem 10. Pavel nu le cerea să facă ceea ce era cu neputinţă. Unitatea era un rezultat sigur al desăvârşirii creştine…
Apostolul însuşi se străduia să ajungă aceeaşi măsură a sfinţeniei, pe care el o punea în faţa fraţilor săi… Pavel nu a ezitat să pună în lumină, la orice ocazie potrivită, însemnătatea sfinţirii biblice. El zicea: „ştiţi în adevăr ce învăţături v-am dat prin Domnul Isus. Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră” 1 Tesaloniceni 4, 2.
„Astfel dar, prea iubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur… Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea. Faceţi toate lucrurile fără cârtire şi fără şovăieli ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume” Filipeni 2, 12-15. – Sfințirea Vieții, p. 84-87.
