Sfințit prin credință și ascultare – 24 martie

Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei. Ioan 15:8

Mulţi se dau înapoi cu groază de la o viaţă aşa cum a trăit-o Mântuitorul nostru. Ei cred că s-ar cere o prea mare jertfă pentru a imita Modelul, a aduce roade prin fapte bune şi a îndura apoi, cu răbdare, cosorul curăţitor al lui Dumnezeu, pentru ca să poată aduce mai mult rod. Dar când creştinul se socoteşte numai o unealtă umilă în mâinile lui Hristos şi se străduieşte să-şi îndeplinească cu credincioşie orice datorie, sprijinindu-se pe ajutorul făgăduit de Dumnezeu, atunci va lua jugul lui Hristos, pe care-l va găsi uşor, şi va găsi odihnă; atunci va purta sarcini pentru Hristos şi le va socoti că sunt uşoare. El își poate ridica privirea atunci cu curaj şi încredere, zicând: „Știu în cine am crezut şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce i-am încredinţat”, 2 Timotei 1, 12.

Dacă întâmpinăm piedici în calea noastră şi le biruim cu credincioşie, dacă întâmpinăm împotrivire şi defăimare şi câştigăm biruinţă în Numele lui Hristos, dacă purtăm răspunderi şi ne aducem la îndeplinire datoriile în spiritul Domnului nostru, atunci, câştigăm cu adevărat, o cunoştinţă preţioasă despre credincioşia şi puterea Sa. Atunci nu ne vom sprijini pe experienţa altora, căci avem mărturia în noi înşine. Asemenea samaritenilor de pe vremuri vom zice: „L-am auzit noi înşine şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii” Ioan 4, 42.

Cu cât medităm mai mult la caracterul lui Hristos şi cu cât vom experimenta mai mult puterea Sa mântuitoare, cu atât mai bine ne vom da seama de propriile noastre slăbiciuni şi nedesăvârşiri şi cu atât mai serios vom privi la El, ca fiind tăria şi Răscumpărătorul nostru… Prin credinţa în Hristos şi prin ascultare de Legea lui Dumnezeu, vom putea să fim sfinţi şi vom câştiga astfel o destoinicie pentru a fi în societatea îngerilor sfinţi şi a celor răscumpăraţi şi îmbrăcaţi în haine albe în împărăţia slavei.

Nu e numai privilegiul, ci şi datoria fiecărui creştin de a păstra o unire strânsă cu Hristos şi de a avea o experienţă bogată în lucrurile lui Dumnezeu. Atunci viaţa lui va fi rodnică în fapte bune.

Când citim  despre viaţa bărbaţilor care s-au distins prin evlavia lor, socotim adesea experienţele şi înfăptuirile lor ca fiind prea departe spre a fi atinse şi de noi. Dar lucrurile nu stau aşa. Hristos a murit pentru toţi; şi noi suntem asiguraţi în Cuvântul Său, că El este mai voios a da Duhul Sfânt acelora care îl cer, de cum sunt părinţii pământeşti a da daruri bune copiilor lor.

Profeţii şi apostolii nu şi-au câştigat printr-o minune un caracter de creştin desăvârşit. Ei au folosit mijloacele pe care Dumnezeu le-a pus la îndemâna lor; şi toţi cei ce vor depune aceleaşi eforturi vor dobândi aceleaşi rezultate. – Sfințirea Vieții, p. 82-84.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.