Aprozii au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta.” Ioan 7:46
Când Domnul Isus a rostit Predica de pe Munte, ucenicii erau strânşi în jurul Lui şi mulţimile, pline de o intensă curiozitate, se îmbulzeau să ajungă cât mai aproape de El. Se aştepta ceva mai mult decât obişnuit. Feţe nerăbdătoare şi atitudini ce trădau dorinţa de a asculta erau dovezi ale unui interes profund. Atenţia tuturor părea că este pironită asupra vorbitorului. Ochii Săi erau luminaţi de o iubire ce nu se poate exprima în cuvinte şi amprenta cerului de pe chipul Său dădea însemnătate fiecărui cuvânt rostit. Îngerii cerului se aflau în mulţimea ascultătorilor. Acolo se afla, de asemenea, şi vrăjmaşul sufletelor cu îngerii lui cei răi, pregătiţi să contracareze, pe cât era posibil, influenţa Învăţătorului ceresc.
Adevărurile rostite acolo s-au transmis peste veacuri şi au fost o lumină în mijlocul întunericului general şi al ereziei. Mulţi au găsit în ele ceea ce sufletele lor aveau cea mai mare nevoie — o temelie sigură a credinţei şi practicii. Dar în aceste cuvinte rostite de cel mai mare Învăţător pe care L-a cunoscut lumea vreodată, nu există nici o etalare a elocvenţei omeneşti. Limbajul este simplu şi clar, gândurile şi sentimentele sunt marcate de cea mai mare simplitate. Săracul, cel neînvăţat, spiritul cel mai simplu, cel mai naiv, toţi le puteau înţelege. Domnul cerului Se adresa plin de milă şi bunătate sufletelor pe care venise să le mântuiască. El îi învăţa ca Unul care are autoritate, rostind cuvintele vieţii veşnice.
Toţi ar trebui să copieze Modelul cât mai exact cu putinţă. În timp ce nu pot avea puterea cunoştinţei pe care o avea Isus, ei pot să fie aşa de legaţi de Izvorul tăriei, încât Isus să poată locui în ei şi ei în El, şi în felul acesta spiritul Său şi puterea Sa să se manifeste în ei.
„Umblaţi în lumină, după cum El Însuşi este lumină.” Egoismul şi ceea ce este lumesc ne despart de Dumnezeu. Soliile cerului au un caracter care trezeşte împotrivire. Martorii cei credincioşi pentru Hristos şi pentru adevăr vor mustra păcatul. Cuvintele lor vor fi asemenea unui ciocan care sfărâmă inima de cremene, asemenea unui foc care consumă orice impuritate. Există o continuă nevoie de solii de avertizare hotărâte şi serioase. Dumnezeu va avea oameni care să fie credincioşi datoriei lor. La timpul potrivit, El trimite pe solii Săi credincioşi să facă o lucrare asemenea lucrării lui Ilie. – Mărturii vol.5, p. 253, 254.
Oamenii care au cea mai înaltă educaţie în arte şi ştiinţă au luat învăţături preţioase de la creştinii cu viaţa smerită, pe care lumea i-a socotit neînvăţaţi. Dar aceşti neînsemnaţi ucenici primiseră o educaţie în cea mai înaltă şcoală. Ei au stat la picioarele Aceluia care a vorbit cum „n-a vorbit un om niciodată”. – Hristos, Lumina Lumii, p. 251.
Acest text este din cartea Reflecting Christ de Ellen G. White.
