Pe când şedea Isus la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi au şezut şi ei la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi care mergeau de obicei după El. Marcu 2:15
Toţi cei ce mărturisesc că sunt copii ai lui Dumnezeu ar trebui să-şi amintească faptul că, în calitate de misionari, vor fi aduşi în legătură cu toate felurile de gândiri. Cu cele rafinate şi cu cele grosolane, cu cele umile şi cu cele mândre, cu cele religioase şi cu cele sceptice, cu cele educate şi cu cele neştiutoare, cu cele ale bogaţilor şi cu cele ale săracilor. Aceste minţi diferite nu pot fi tratate toate în acelaşi fel; însă toate au nevoie de blândeţe şi înţelegere. Prin contact reciproc, minţile noastre ar trebui să se cizeleze şi să capete rafinament. Depindem unii de alţii, fiind strâns legaţi prin legăturile frăţiei umane…
Creştinismul ajunge în legătură cu lumea prin relaţiile sociale. Fiecare bărbat sau femeie care a primit lumina divină trebuie să răspândească de asemenea lumină pe cărarea celor care nu cunosc calea cea mai bună. Influenţa socială, sfinţită de Duhul lui Hristos, trebuie cultivată pentru a aduce suflete la Mântuitorul. Hristos nu trebuie ascuns în inimă ca o comoară mult râvnită, pentru ca de ea să se bucure numai posesorul ei. Trebuie să-L avem pe Hristos în noi ca un izvor care ţâşneşte în viaţă veşnică, înviorându-i pe toţi aceia care vin în contact cu noi. – Divina Vindecare, p. 495, 496.
Hristos nu a refuzat să se apropie de alţii prin legături de prietenie. Când a fost invitat la masă de farisei sau vameşi, El a primit invitaţia lor. În asemenea ocazii, fiecare cuvânt pe care El l-a rostit era o mireasmă de viaţă spre viaţă pentru ascultătorii Săi, deoarece El făcea din ora prânzului o ocazie pentru a da multe învăţături preţioase, adaptate la nevoile lor. Hristos i-a învăţat astfel pe ucenicii Săi cum să se poarte când sunt în compania acelora care nu sunt religioşi, ca şi a acelora care sunt. Prin propriul Său exemplu, El i-a învăţat că, atunci când iau parte la vreo adunare publică, conversaţia lor nu trebuie să aibă acelaşi caracter ca aceea care, de obicei, este îngăduită la asemenea ocazii…
Dacă Hristos locuieşte în suflet, din tezaurul inimii vor porni cuvinte curate şi înălţătoare; dacă Hristos nu locuieşte acolo, satisfacţia va fi găsită în frivolitate, glume şi râsete, care sunt o piedică pentru creşterea spirituală, şi o pricină de durere pentru îngerii lui Dumnezeu. Limba este un mădular nestăpânit, dar nu ar trebui să fie aşa. Ea trebuie să fie convertită; deoarece talantul vorbirii este un talant foarte preţios. Hristos este totdeauna gata să dea din bogăţiile Sale, şi noi ar trebui să adunăm giuvaerurile care vin de la El, pentru ca atunci când vorbim aceste giuvaeruri să picure de pe buzele noastre. – Mărturii, vol.6, p. 173, 174.
Acest text este din cartea Reflecting Christ de Ellen G. White.
