Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi [curtenitori — versiunea engleză]. 1 Petru 3:8
Cei care lucrează pentru Hristos trebuie să fie integri şi demni de încredere, statornici ca o stâncă faţă de principii şi, în acelaşi timp, buni şi curtenitori. A fi curtenitor este unul dintre darurile Duhului Sfânt. A te ocupa de mintea omenească este lucrarea cea mai mare care i-a fost încredinţată vreodată omului, iar cel care doreşte să găsească intrare la inimi trebuie să asculte îndemnul: „fiţi… miloşi, smeriţi [curtenitori — versiunea engleză]”. Acolo unde argumentul dă greş, iubirea reuşeşte. Dar o clipă de nerăbdare, un singur răspuns aspru, o lipsă de politeţe şi de curtoazie creştină în vreun aspect minor pot avea ca rezultat atât pierderea prietenilor, cât şi a influenţei.
Lucrătorul creştin trebuie să se străduiască să fie aşa cum a fost Domnul Hristos pe acest pământ. El este exemplul nostru nu numai în ce priveşte caracterul Său nepătat, ci şi în ce priveşte răbdarea Sa, duioşia şi starea Sa de spirit cuceritoare. Viaţa Sa este o ilustrare a adevăratei curtoazii. El avea întotdeauna o privire binevoitoare şi un cuvânt de mângâiere pentru cei asupriţi şi nevoiaşi. Prezenţa Sa aducea o atmosferă mai curată în cămin. Viaţa Sa era ca un aluat care schimba societatea încetul cu încetul. Deşi caracterul Său era curat, El trăia în mijlocul unor oameni aspri, necurtenitori şi impulsivi, printre vameşi incorecţi, samariteni nedrepţi, soldaţi păgâni, ţărani needucaţi şi în mijlocul unei mulţimi amestecate. Domnul adresa un cuvânt de simpatie aici, unul acolo. Când vedea oameni obosiţi, Se învoia să poarte poverile lor grele. El lua parte la poverile lor şi le repeta învăţăturile pe care le învăţase din natură, despre iubirea, bunătatea şi bunăvoinţa lui Dumnezeu. Domnul Hristos a căutat să le inspire speranţă celor mai aspri şi mai nepromiţători oameni, asigurându-i că pot atinge un asemenea caracter, încât să se vadă că sunt nişte copii ai lui Dumnezeu.
Religia lui Isus sensibilizează orice temperament dur şi aspru şi şlefuieşte manierele necizelate şi tăioase. Ea face aşa încât cuvintele rostite să fie blânde şi comportamentul să fie cuceritor. Să învăţăm de la Domnul Hristos cum să combinăm un înalt simţ al curăţiei şi integrităţii morale cu o dispoziţie voioasă. Un creştin amabil şi curtenitor este cel mai puternic argument care poate fi adus în favoarea creştinismului.
Pentru suflet, cuvintele amabile sunt ca roua şi ca ploile blânde. Sfânta Scriptură spune despre Domnul Hristos că harul a fost turnat pe buzele Sale, ca să poată şti cum „să învioreze cu vorba pe cel doborât de întristare”. Iar El ne îndeamnă: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har”, „ca să dea har celor ce aud”. – Slujitorii Evangheliei, p. 121, 122.
Esenţa adevăratei politeţi este respectul faţă de ceilalţi. – Educația, p. 241.
Acest text este din cartea Reflecting Christ de Ellen G. White.
