Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! Romani 8:34
Descoperirea iubirii lui Dumnezeu faţă de om îşi are originea la cruce. Limba nu are cuvinte pentru a exprima pe de-a-ntregul semnificaţia ei, tocul nu o poate descrie, mintea omului nu o poate înţelege. Privind la crucea de pe Calvar, nu putem spune decât: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3 :16).
Hristos răstignit pentru păcatele noastre, Hristos ridicat dintre cei morţi, Hristos proslăvit, aceasta este ştiinţa mântuirii, pe care trebuie să o învăţăm şi să o predicăm…
„Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu.” (Romani 8, 34.) „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea, ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7, 25.) …
Primim fiecare binecuvântare prin darul lui Hristos. Prin acel dar ajunge la noi, zi după zi, izvorul nesecat al bunătăţii lui Iehova. Fiecare floare, cu nuanţele ei delicate şi cu parfumul ei, ne este oferită pentru a ne bucura — prin acelaşi Dar unic. Soarele şi luna au fost făcute de El. Nu există nici o stea, din toate câte înfrumuseţează cerul, care să nu fi fost creată de El. Fiecare picătură de ploaie care cade, fiecare rază de lumină aruncată peste lumea noastră nemulţumitoare mărturiseşte despre dragostea lui Dumnezeu arătată prin Hristos. Totul ne este asigurat prin acest unic Dar de nespus, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu. El a fost bătut în cuie pe cruce, pentru ca aceste bogăţii să se poată revărsa către lucrarea mâinilor lui Dumnezeu.
„Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (1 Ioan 3, 1.)…
Cunoaşterea lui Dumnezeu, aşa cum ne este descoperit în Hristos, este cunoaşterea pe care trebuie s-o aibă toţi cei care sunt mântuiţi. Este cunoaşterea care produce transformarea caracterului. Primirea acestei cunoaşteri va reface sufletul după chipul lui Dumnezeu. Ea va aduce în întreaga făptură o putere de natură divină…
Mântuitorul a spus despre propria Sa viaţă: „Eu am păzit poruncile Tatălui Meu.” (Ioan 15, 10.) „Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.” (Ioan 8, 29.) Dumnezeu doreşte ca, în acelaşi fel în care a umblat Isus în natura umană, să umble şi urmaşii Săi. În tăria Sa, noi trebuie să ducem viaţa curată şi plină de nobleţe pe care a dus-o Mântuitorul. – Divina Vindecare, p. 423-426.
Singura noastră siguranță este în Stânca Hristos Isus. – The Upward Look, p. 293
Acest text este din cartea Reflecting Christ de Ellen G. White.
