,,Să nu iei in deșert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui” – Exod 20:7.
Motivul pentru care se dă această poruncă este: să nu jurăm „nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; nici pe pământ, pentru că este așternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea Marelui Împărat. Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poți face un singur păr alb sau negru” Toate lucrurile vin de la Dumnezeu. Noi nu avem nimic pe care să nu-l fi primit; mai mult, nu avem nimic care să nu fi fost cumpărat pentru noi, prin sângele Domnului Hristos. (CMF, pag. 66).
Cuvinte pătimașe, înfierbântate, nu ar trebui rostite niciodată, căci în ochii lui Dumnezeu și ai sfinților îngeri, ele sunt ca o formă de înjurătură (CA, pag. 439).
Această poruncă nu numai că interzice jurămintele false şi înjurăturile obișnuite, dar ne interzice să folosim Numele lui Dumnezeu într-un mod ușuratic sau neglijent, fără respect față de însemnătatea Sa de temut. Prin menționarea necugetată a lui Dumnezeu în conversația obișnuită, prin invocarea Lui in problemele neînsemnate şi prin deasa şi necugetata repetare a Numelui Său, noi Îl dezonorăm. „Numele Lui este sfânt şi înfricoșat” (Ps. 111:9). Toți ar trebui să cugete asupra maiestății Sale, a curăției şi sfințeniei Sale, pentru ca inima să fie impresionată de simțământul caracterului Său proslăvit, iar Numele Său sfânt ar trebui să fie rostit cu respect și solemnitate. (PP, pag. 306).
Nu omul este acela pe care trebuie să-l înălțăm și căruia să ne închinăm, ci Dumnezeu, singurul Dumnezeu viu și adevărat. El este Acela căruia I se cuvin închinarea și respectul nostru. În conformitate cu învățătura Scripturilor, faptul că oamenii se adresează preoților cu apelativul de „preasfințit” îl dezonorează pe Dumnezeu. Nicio făptură muritoare nu are dreptul de a atașa acest apelativ la numele ei sau la numele altei făpturi omenești. El îi aparține numai Lui Dumnezeu, ca să-L deosebească de orice altă ființă omenească… „Numele Lui este sfânt și înfricoșat.” Când folosim cuvântul acesta acolo unde nu-i este locul, îl dezonorăm pe Dumnezeu… Numai Tatăl și Fiul sunt singurii care trebuie să fie înălțați. (Ev. pag. 133).
Devoționalul face parte din cartea Fii și Fiice ale lui Dumnezeu de Ellen G. White. Pentru mai multe cărți scrise de Ellen G. White vizitați site-ul https://www.egwwritings.org și alegeți versiunea în limba română.
