Cuvântul lui Dumnezeu aprobă jurământul juridic

Să nu răspândeşti zvonuri neadevărate. Să nu te uneşti cu cel rău, ca să faci o mărturisire mincinoasă pentru el” Exod 23:1.

Am văzut că Domnul are încă de-a face cu legile ţării. Atâta timp cât Domnul Isus este în Sanctuar, Duhul lui Dumnezeu, care ţine lucrarea în frâu, este simţit de conducători şi de popor. Însă Satana controlează într-o mare măsură masele de oameni; şi dacă nu ar exista legile ţării, noi am trece prin multe suferinţe. Mi-a fost arătat că, atunci când este realmente necesar şi li se cere să dea mărturie în mod legal, nu constituie o încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu faptul că cei care sunt copii ai Săi Îl iau pe Dumnezeu ca martor că ceea ce spun este adevărul şi numai adevărul.

Omul este atât de corupt, încât legile sunt făcute pentru a arunca răspunderea asupra capului său. Unii oameni nu se tem să-şi mintă semenii; însă ei au fost învăţaţi şi Duhul lui Dumnezeu a impresionat cugetele lor că este un lucru înfricoşător să-L minţi pe Dumnezeu. Anania şi Safira sunt daţi ca exemplu. Problema trece de la om la Dumnezeu, aşa că, dacă cineva aduce o mărturie mincinoasă, nu face acest lucru faţă de om, ci faţă de Dumnezeul Cel mare, care citeşte inima şi cunoaşte exact adevărul cu privire la orice caz. Legile noastre consideră că jurământul fals este o mare nelegiuire. Dumnezeu a pronunţat adesea judecata asupra celui ce jură strâmb şi, chiar în momentul în care jurământul era pe buzele sale, îngerul nimicitor l-a pus la pământ. Aceasta pentru a produce teroare în rândul făcătorilor de rele.

Am văzut că, dacă este cineva pe pământ care poate aduce mărturie în mod continuu sub jurământ, atunci acesta este creştinul. El trăieşte în lumina feţei lui Dumnezeu. El devine puternic în puterea Lui. Iar când legea trebuie să hotărască în chestiuni importante, nimeni nu poate apela la Dumnezeu atât de legitim cum poate un creştin să o facă…

Domnul Isus S-a supus jurământului în ceasul încercării Sale. Marele preot I-a spus: „Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!“(Matei 26, 63). Isus i-a spus: „Da, sunt“(Matei 26, 64). Dacă, în învăţăturile adresate ucenicilor, Domnul Isus S-ar fi referit la jurământul juridic, legal, atunci El l-ar fi mustrat pe marele preot şi ar fi pus în aplicare acolo învăţăturile Sale, spre binele urmaşilor Săi prezenţi.

Satana a fost satisfăcut de faptul că unii văd jurământul într-o lumină greşită; căci acesta i-a oferit ocazia să-i stăpânească şi să ia de la ei banii care Îi aparţin Domnului. Ispravnicii lui Dumnezeu trebuie să fie mai înţelepţi, să-şi facă planuri şi să se pregătească să facă faţă vicleniilor lui Satana; căci el face eforturi mai mari ca oricând. Mărturii vol.1, pag. 202, 203.

Devoționalul face parte din cartea  Să fii ca Isus de Ellen G. White.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.