Creștinii să fie transparenți ca lumina soarelui – 26 februarie

Dar Eu vă spun: să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat. Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru. Matei 5:34-36

Tot ce avem ajunge la noi, purtând pecetea crucii, cumpărat cu sânge mai preţios decât orice, pentru că este viaţa lui Dumnezeu. Prin urmare, nu dispunem de nici un lucru asupra căruia să avem dreptul de garanţie că ne vom ţine cuvântul…

Cu toate acestea, Mântuitorul n-a oprit cu desăvârşire folosirea jurământului în justiţie, în care Dumnezeu este luat ca martor că ceea ce se spune este adevărul curat. Isus Însuşi, cu prilejul judecării Sale înaintea Sinedriului, n-a refuzat să dea mărturie sub jurământ. Marele preot I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”. Isus a răspuns: „Tu ai zis”, adică „Da, sunt!” (Matei 26, 63-64.)….

Dar, dacă este cineva care poate să mărturisească cu hotărâre sub jurământ, apoi acesta este creştinul adevărat. El trăieşte continuu ca şi în prezenţa lui Dumnezeu, ştiind că orice gând este descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de a face; şi, când i se cere să facă aceasta înaintea Legii, este drept ca el să-L ia pe Dumnezeu ca martor că ceea ce spune este adevărul şi numai adevărul…

Tot ce fac creştinii trebuie să fie transparent ca lumina soarelui. Adevărul este de la Dumnezeu; înșelăciunea, în oricare din miliardele ei de forme, este de la Satana… Totuşi, nu este un lucru uşor să spui exact adevărul. Nu putem să spunem adevărul, dacă nu cunoaştem adevărul. Şi cât de adesea se întâmplă că păreri preconcepute, scăpări din minte, o cunoaştere incompletă, greşeli de judecată, ne împiedică să avem o dreaptă înţelegere a lucrurilor cu care avem de-a face. Noi nu putem să rostim adevărul, dacă minţile noastre nu sunt călăuzite continuu de Acela care este Adevărul.

Prin sfântul apostol Pavel, Domnul Hristos ne îndeamnă: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har”. (Coloseni 4, 6.) „Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.” (Efeseni 4, 29.) În lumina acestor texte din Sfânta Scriptură, se poate vedea cum cuvintele rostite de Domnul, pe Munte, osândesc vorbirea glumeaţă, uşuratică şi neruşinată. Ele cer ca vorbirea noastră să fie nu numai sinceră, ci şi curată.

Aceia care au învăţat de la Hristos nu vor lua deloc parte „la lucrările neroditoare ale întunericului”. (Efeseni 5, 11.) În vorbire, ca şi în viaţă, ei vor fi simpli, cinstiţi şi credincioşi, căci se pregătesc pentru societatea celor sfinţi, în gura cărora „nu s-a găsit minciună”. (Apocalipsa 14, 5.) – Cugetări  de pe Muntele Fericirilor, p. 66-69.

Devoționalul este din cartea Reflecting Christ de Ellen G. White.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.