„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze” Luca 9:23.
Hristos declară că El a trăit așa cum trebuie să trăim și noi… Urmele pașilor Săi ne conduc de-a lungul căii sacrificiului. Trecând prin viață vin la noi multe ocazii de servire. În jurul nostru sunt uși deschise pentru lucrare. Prin folosirea corectă a talantului vorbirii noi putem face mult pentru Domnul. Cuvintele sunt o putere spre bine când sunt încărcate cu duioșia și simpatia lui Hristos. Bani, influență, tact, timp și putere – toate acestea sunt daruri încredințate nouă pentru a ne face de mai mare ajutor pentru cei din jurul nostru și mai mult de o cinste pentru Creatorul nostru.
Mulți simt că ar fi un privilegiu să viziteze locurile unde a trăit Isus pe pământ, să meargă pe unde a umblat El, să privească lacul unde Îi plăcea Lui să învețe și văile și dealurile pe care ochii Săi s-au odihnit de atâtea ori. Dar nu e nevoie să călătorim în Palestina pentru a merge pe urmele lui Isus. Vom găsi urmele pașilor Săi lângă patul celui bolnav, in colibele sărăciei, pe străzile aglomerate ale marilor orașe și în fiecare loc în care există inimi omenești care au nevoie de mângâiere.
Așa cum știm drumul curentului de apă după linia de verde viu pe care o produce, tot astfel Hristos poate fi văzut în faptele de îndurare care au marcat calea Lui la fiecare pas. Oriunde mergea, sănătatea apărea, și fericirea a fost urmarea prezenței Sale pe oriunde trecea. Orbul și surdul s-au bucurat în prezența Sa. Fața lui Hristos a fost prima pe care mulți au privit-o, cuvintele Sale au fost primele cuvinte auzite de urechile lor… Cuvintele Sale către cei ignoranți au deschis pentru ei izvorul vieții. El împărțit binecuvântările Sale din belșug și continuu. Ei erau comorile adunate pentru veșnicie, darul bogat al Domnului către om.
Milioane și milioane de suflete gata să piară, legate în lanțurile ignoranței și păcatului, n-au auzit niciodată prea mult despre iubirea lui Hristos pentru ei. Dacă am fi noi în locul lor, ce ne-am dori să facă ei pentru noi? Toate acestea, atât cât stă în puterea noastră, suntem sub solemna obligație de a face pentru ei. Regula de viață a lui Hristos, după care va fi fiecare cercetat în ziua judecății este:” Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel.”
