”Aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos” Tit 2:13.
Hristos va veni curând a doua oară. Ar trebui să vorbim des despre acest lucru. Ar trebui să fie gândul predominant în mințile noastre. El vine cu putere și slavă mare și orice ochi Îl va vedea. Toți îngerii sfinți Îl vor însoți. Ioan descrie aceasta astfel: ”M-am uitat, şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii”(Apocalipsa 5:11).
Trâmbița nu a sunat încă. Cei care au coborât în mormânt n-au strigat încă: ”Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15:55). Morții cei drepți n-au fost ajunși din urmă de sfinții în viață pentru a întâlni pe Domnul în văzduh. Dar timpul este aproape când cuvintele rostite de apostolul Pavel se vor împlini: ”Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4:16-18).
Pentru ca să fim ca Mântuitorul, trebuie să fim schimbați ( vezi Filipeni 3:20,21). Acum este timpul ca noi să aducem în viața de fiecare zi virtuțile vieții lui Hristos. Nu avem timp de pierdut. Dacă dăm greș în clădirea caracterului, vom pierde viața veșnică. Trebuie să clădim pe adevărata temelie… Trebuie să facem lucrarea lui Hristos veghind și rugându-ne necontenit. Atunci vom fi gata pentru venirea Sa, pregătiți pentru a primi viața veșnică.
Toți cei care vor pot fi biruitori. Să ne străduim cu seriozitate să atingem standardul pus înaintea noastră. Hristos cunoaște slăbiciunea noastră și putem merge zilnic la El pentru ajutor. Nu este nevoie să căpătăm putere pentru o lună întreagă. Trebuie să biruim zi de zi.
Pământul este locul de pregătire pentru ceruri. Timpul petrecut aici este iarna creștinului. Aici, vânturile reci ale suferinței suflă asupra noastră și valuri de dificultăți se rostogolesc împotriva noastră. Dar, în viitorul apropiat, când va veni Hristos, durerea și gemetele se vor încheia pentru totdeauna. Atunci va fi vara creștinului. Toate încercările se vor fi terminat și nu va mai fi nici boală, nici moarte. ”El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut”(Apocalipsa 21:4). – Manuscris 28, 24 octombrie 1886, ”Speranța din fața noastră”, o predică ținută la Nimes, Franța.
Devoționalul face parte din cartea Priviți în sus de Ellen G. White. Pentru mai multe cărți scrise de Ellen G. White vizitați site-ul www.egwwritings.org și alegeți versiunea în limba română
