ʺBărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre ʺ 1 Petru 3:7.
Soțul ar trebui să dovedească un interes deosebit faţă de familia sa. El ar trebui să fie în mod special atent faţă de simţămintele unei soţii slăbite. El poate închide uşa pentru multe boli. Cuvintele bune, vesele, încurajatoare, se vor dovedi mai eficiente decât cele mai bune medicamente. Acestea vor aduce curaj inimii deznădăjduite şi descurajate, iar fericirea şi strălucirea soarelui aduse în familie prin fapte şi cuvinte încurajatoare vor răsplăti efortul înzecit.
Soţul ar trebui să-şi aducă aminte că o mare parte din povara educării copiilor stă asupra mamei şi că ea are mult de făcut pentru modelarea minţilor lor. Acest lucru ar trebui să-i trezească cele mai duioase sentimente şi să-i uşureze cu multă grijă poverile. El ar trebui să o încurajeze să se sprijine pe afecţiunea lui şi să-i îndrepte gândul spre cer, de unde poate avea tărie, pace şi odihnă. El nu ar trebui să vină acasă încruntat, ci prezenţa lui trebuie să aducă raze de lumină în cămin; ar trebui să-şi încurajeze soţia să privească în sus şi să creadă în Dumnezeu. Uniţi fiind, ei pot face apel la făgăduinţele lui Dumnezeu şi pot aduce binecuvântările Lui bogate în familie. Lipsa de bunătate, nemulţumirea şi mânia Îl îndepărtează pe Domnul Isus din cămin. Am văzut că îngerii lui Dumnezeu vor fugi dintr-o casă în care există cuvinte neplăcute, nemulţumire şi ceartă. Mărturii vol. 1, 306.
Mulţi soţi şi taţi ar putea învăţa o lecţie folositoare din grija păstorului credincios. Iacov, când a fost îndemnat să facă o călătorie rapidă şi dificilă, a răspuns: „Domnul meu vede că copiii sunt micşori, şi am oi şi vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri… Eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, şi la pas cu copiii“
Pe drumul obositor al vieţii, soţul şi tatăl „să meargă încet, la pas“, după puterile celor care îl însoţesc în călătorie. În mijlocul goanei nesăţioase a lumii după avere şi putere, el să înveţe să-şi domolească paşii, să o mângâie şi să o sprijine pe cea care este chemată să meargă alături de el. – Divina vindecare, 374.
Devoționalul face parte din cartea Să fii ca Isus de Ellen G. White.
