Cooperând cu cerul

Duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea. Filipeni  2:12, 13.

În ce privește lucrarea mântuirii, omul este cu totul dependent de Dumnezeu. El nu poate face singur nici măcar un pas spre Hristos, dacă Duhul lui Dumnezeu nu-l atrage și această atracție va fi pentru totdeauna și și va continua până ce omul respinge Duhul Sfânt prin refuzul său continuu…

Duhul Sfânt arată constant sufletului străluciri ale slavei lui Dumnezeu, apoi o prezență divină pare să zăbovească în apropiere, și dacă mintea răspunde, dacă ușa inimii este deschisă, Isus vine să locuiască cu omul…

Duhul lui Dumnezeu nu Își propune să îndeplinească partea noastră în ce privește voința sau înfăptuirea… De îndată ce vom dori să armonizăm voința noastră cu voința lui Dumnezeu, harul lui Hristos este gata să coopereze cu omul; dar nu va fi substitutul care să facă lucrarea noastră independent de determinarea și acțiunea noastră  hotărâtă. De aceea, nu abundența luminii adevărului și nici dovezi îngrămădite peste dovezi vor converti sufletul, ci doar dacă omul va accepta lumina, trezind energiile voinței, înțelegând și recunoscând că ceea ce știe este drept și adevărat, și astfel cooperând cu slujitorii cerești numiți de Dumnezeu pentru salvarea sufletului.

Dacă păcătosul sau recidivistul se așază singur pe calea neascultării și a păcatului, lumina din cer poate să lumineze puternic asupra lui… fără să rupă puterea fascinantă a falsității și nici vraja înșelăciunii lumii…

Nu asculta de vocea înșelătorului, care este în armonie cu voința nesfințită, ci ascultă de îndemnul pe care ți-l dă Dumnezeu. Totul este în joc. Va coopera omul cu ”voința și înfăptuirea” divină? Dacă omul își așază voința de partea lui Dumnezeu, predându-se cu totul voinței Sale, atunci efortul mare și sfânt al omului va îndepărta obstacolele pe care el însuși le-a ridicat, gunoiul este curățat din fața ușii inimii, răzvrătirea ce baricadează sufletul este doborâtă. Ușa inimii se deschide, și Isus intră  să locuiască ca un oaspete binevenit.

Devoționalul face parte din cartea În locurile cerești (In Heavenly Places) de Ellen G. White. Pentru mai multe cărți scrise de Ellen G. White vizitați site-ul  www.egwwritings.org  și alegeți versiunea în limba română.

Traducere: Dia Dospinescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *