Doi bărbați vor fi la câmp: unul va fi luat și altul va fi lăsat. Luca 17:36
A fi luat, sau a fi lăsat este o chestiune de viață și de moarte. Cel care va fi luat este salvat pentru veșnicie. Cel care va fi lăsat va fi pierdut pentru totdeauna. Motivul și criteriul de diferențiere constă în a fi pregătit, sau nu. Lipsa de pregătire nu poate fi scuzată din moment ce evaluarea divină este diferențiată în funcție de lumina avută și gradul de dotare personală. Atunci când cei pierduți vor avea ocazia să aprecieze corectitudinea judecății divine, Îi vor da dreptate lui Dumnezeu. Înțelegând de pe acum acest lucru, avem toate motivele să fim pregătiți pentru a fi luați și nu lăsați.
Ce lucruri m-ar putea stânjeni în pregătirea pentru Împărăție și mă pot pune într-un pericol real de a fi lăsat? Dacă am văzut vreunul dintre cele vreo șase filme cu titlul „Left Behind” (lăsat), ce impresie mi-a făcut destinul tragic al persoanelor lăsate? Dincolo de acuratețea, mai mult sau mai puțin biblică a scenariilor acestor filme, care ar fi morala care se poate desprinde din fiecare și din toate? Cercetând simplu Scriptura cu privire la riscul de a fi lăsat, ce speranță mă animă și ce îngrijorare mă cuprinde? Aș putea povesti cuiva dintre prietenii neavizați această temă tulburătoare?
