Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă unii se vor lepăda de credință. 1 Timotei 4:1
Atunci când un lucru are o importanță deosebită, Dumnezeu vorbește lămurit despre el și repetă de suficiente ori observația, sau sfatul, astfel încât oricine vrea să ia seama la Cuvântul Lui să nu treacă nepăsător pe lângă avertizarea divină. În acest context, Pavel îi atrage atenția lui Timotei cu privire la lepădarea de credință specifică, în principal, vremurilor de pe urmă, dar cu destule aplicații și pentru momentul istoric respectiv. Duhul lui Dumnezeu spune foarte clar și deslușit că timpul nostru este marcat de necredință și de o junglă de învățături și teorii eronate de inspirație demonică.
Având în vedere caracterul explicit în care Dumnezeu vorbește despre necredința specifică zilelor noastre, cum ar trebui să privesc mulțimea de curente, care mai de care mai ciudate, care au invadat societatea și în mod foarte dureros, chiar și biserica? Dacă Dumnezeu arată lămurit acest lucru, cum mă poziționez față de dorința Lui să fiu precaut cu privire la ele și să aleg cu mare băgare de seamă ce să cred și ce să evit să cred, ce să ascult și cum să ascult și, eventual, să nu ascult, din pierdere de timp și expunere riscantă la învățături străine de spiritul și adevărul biblic?
